Școala este cea care trebuie să-l pună pe copil pe traiectoria corectă pentru o viață adultă cu sens

Aud tot felul de opinii legate de managementul școlilor, care mai de care mai interesante, ca să nu spun hazlii.
Continui să cred că școlile au nevoie de profesioniști care știu, înțeleg și gândesc în paradigma leadershipului educațional.
Școala nu este nici ONG, nici entitate de business, nici club, nici loc de odihnă.
Școala este entitatea cu rolul cel mai important în învățarea formală – cea care trebuie să-l pună pe copil pe traiectoria care îl va duce către formarea și dezvoltarea metacompetențelor fundamentale pentru o viață adultă cu sens.
În același timp, cred că școlile au nevoie și de manageri – care să se ocupe de administrare, dezvoltare, promovare, marketing, surse de finanțare etc.
Aceștia, în opinia mea, trebuie să știe, să înțeleagă și să gândească în paradigmă antreprenorială.
Nu trebuie să descoperim apa caldă, există deja modele de leadership / management educațional care funcționează bine.
O caracteristică a acestor modele este ca au clarificat rolurile și responsabilitățile. Greu de crezut că aceeași persoană poate face leadership educațional performant (învățare, predare, curriculum, evaluare, coaching, mentorare) și management de calitate (administrație, relația cu instituțiile statului, promovare, marketing, finanțare, proiecte).
Bine, unii ar putea crede (poate chiar sunt convinși) că pot. Și probabil sunt și astfel de oameni, dar ei sunt excepția, nu regula.
Avem nevoie de reguli clare, colegi, altfel… vom avea iluzii.
Sper să vină și regulile și claritatea.

* * *

Câteva observații din experiențele mele cu școlile:
1. copiii nu înțeleg ceea ce citesc sau li se predă (rezultatele PISA ne spun acest lucru de peste 20 de ani), nu are rost să ne mai ferim de această realitate;
2. învățarea lasă de dorit, dar notele sunt tot mai mari;
3. la baza evaluării nu stau standarde și criterii pe care să le respectăm cu toții; 4. reușesc, în general, cei care au sprijin acasă, la meditații;
5. învățarea diferențiată este o himeră, iar abordarea „one size fits all” dă rezultatele pe care le vedem;
6. prea mulți copii au pierdut disciplina atenției, concentrării, efectuării temelor și a muncii cu creionul și cu foaia de hârtie în față (studiile continuă să ne arate că această abordare ajută creierul să învețe bine);
7. părinții par depășiți de situație, la fel și profesorii;
8. nu mai știm când e școală și când e joacă sau fun;
9. exigența și rigoarea sunt mai degrabă amendate decât apreciate;
10. disciplina profesională și cea școlară sunt prea mult negociate.
Vreți să vedeți rezultatele României Educate?
57,6% din elevii de clasa a opta au luat sub 5 la simularea evaluării nationale.

Autor: Liliana Romaniuc
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us