Scandal printre revolutionari

Scandal printre revolutionari

0 61

Scandal la Parlament la un simpozion organizat pe tema Revolutiei Romane.
Nervii s-au incins la Parlament in timpul unei dezbateri organizate de Institutul Revolutiei Romane din decembrie 1989. Unul dintre revolutionari, Dumitru Dinca, a inceput sa critice pe un ton vehement un film prezentat in timpul simpozionului. Ion Iliescu si Petre Roman au incercat in zadar sa-l calmeze.
La simpozionul organizat la Palatul Parlamentului de Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 (IRRD), condus de fostul presedinte Ion Iliescu, s-a lasat cu scandal. Asta dupa ce unul dintre revolutionari, Dumitru Dinca, a inceput sa conteste vehement de la microfonul dezbaterii absenta dintr-un film documentar prezentat la manifestare a celor intamplate in ziua de 21 decembrie 1989 la Bucuresti. Dinca a vociferat minute in sir, incercarile lui Iliescu sau ale fostului premier Petre Roman de a-l calma fiind inutile.
Dinca a dat sa paraseasca sala, iar spectacolul a continuat la usa si apoi pe holuri. Iliescu si Roman, secondati de alti protagonisti ai evenimentelor de acum 20 de ani, regizorul Sergiu Nicolaescu sau Cazimir Ionescu, au incercat din nou sa-l linisteasca pe Dinca. L-au si certat un pic pentru iesirea sa nervoasa. Revolutionarul nu a cedat nici de aceasta data.
„De ce vii ma cu asta? Ma banuiesti pe mine ca ignor ziua de 21 decembrie. Nu cu explozii din astea, ci cu dialog putem rezolva lucrurile,.iesirea ta e neavenita”, i-a spus Iliescu.
„Regret ca am venit. Plecam acasa!”, a raspuns Dinca.
„Hai ma afara sa discutam”, i-a spus Petre Roman, imbracat intr-un pulovar care amintea de cel purtat la prima sa aparitie in studiourile Televiziunii Romane in urma cu doua decenii.

Oricum, ambitiile provocand asemenea incidente in asemenea momente sunt deplorabile. In plus, daca simpozioane pe asemenea teme nu sunt temeinic pregatite, mai bine nici nu se organizeaza de o asemenea anvergura, ci se merge in punctele principale, cu nelipsitul sobor de preoti, cu tot ce este obicei crestinesc, si treburile se rezolva mai simplu si mai in esenta lor.
Iar batutul in piept cu cea mai mare caramida in sensul importantei participarii la zilele rasturnarii regimului comunist ar trebui sa rusineze pe multi. Si eu am stat in acele zile o vreme in zona Teatrului Dramatic, cu un morcov kilometric infipt in dos, si nu am cerut nicio recunostinta, cu toate ca am ajutat soldati si civili inarmati. Si as fi putut obtine multe, caci ma cunosc cu Cazimir Ionescu de copii. In schimb, cati nu sunt din cei care nu au participat absolute deloc la actul revolutiei, dar beneficiaza acuma de tot felul de drepturi pentru ca au stiut si au insistat pe unde sa umble? Personal cunosc cateva asemenea exemplare brasovene.
In ce priveste confiscarea Revolutiei, mi-amintesc cum se vehicular, cu luni de zile inainte de izbucnirea ei, numele lui Ion Iliescu drept primul conducator dupa caderea lui Ceausescu. Nu era ceva luat din stele, ci auzit la Europa Libera si Vocea Americii sau Deutsche Welle, nu mai tin minte exact la care asemenea post de radio. Asa ca cei care isi mai amintesc acest lucru – aici ma refer in special la domnul Emil Hurezeanu, fost la Deutsche Welle – si vor sa fie drepti si corecti cu istoria si cu sira spinarii lor, ar fi bine sa-si aminteasca si sa aminteasca acest lucru.
In rest avem acuma belele mai mari pe cap decat sa ne certam pe trecut. In acele momente unii au avut bafta sa moara, altii sa supravietuiasca. Asta este ceva normal in asemenea momente si nu este cazul sa se mai faca atata tam-tam. Mai ales pentru morti, pentru victime, este necesara mai multa decenta.

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.