Sardinia: romanii se intorc acasa

Sardinia: romanii se intorc acasa

0 131

Aproximativ 10-15% dintre cei circa 10.000 de membri ai comunitatii romanesti din Sardinia (Italia) au revenit in tara in ultimele 8-9 luni, pe fondul crizei economice care a afectat cele doua principale sectoare ale economiei locale: turismul si constructiile.
Majoritatea romanilor din Sardinia provin din localitati rurale ale judetelor Galati, Vaslui, Olt si Dolj, fiind grupati mai ales in localitatile din nordul insulei, pe Costa Smeralda, unde in ultimele doua-trei decenii s-a dezvoltat puternic turismul si au fost construite practic de la zero statiuni intregi si cartiere de vile pentru italieni si alti europeni de pe continent care au dorit un apartament sau o casa de vacanta.
„Romanii sunt cei mai apreciati muncitori in constructii din Sardinia, pentru ca se stie ca muncesc mult si bine. Marocanii, chinezii, chiar si sarzii, nu sunt la fel de cautati ca noi”, spune Constantin, patronul unei mici firme de constructii din Olbia, care lucreaza cu 7-8 angajati la renovarea apartamentelor si vilelor de vacanta.
Originar din Campina, romanul intreprinzator, in varsta de 38 de ani, a venit in Sardinia in urma cu sapte ani, dupa ce mai lucrase si in alte orase italiene de pe continent, atras fiind de „boom-ul” sectorului constructiilor din anii de la mijlocul acestui deceniu.

Criza a blocat constructiile
„Primii romani au inceput sa vina aici dupa 2001, iar ultimul mare val a fost in 2007 cand am ajuns sa fim prima sau a doua comunitate de straini. Suntem cam la egalitate cu marocanii”, spune el, aratand ca principala atractie in Sardinia pentru muncitori romani in constructii a fost si este si acum castigul intre 50 si 80-90 de euro pe zi, spre deosebire de continent, mai ales in zona Romei, unde romanii lucreaza si cu 25-30 de euro pe zi.
„Din cauza crizei s-au blocat mai toate investitiile in constructii, pentru ca dezvoltatorii imobiliari nu mai primesc finantare din partea bancilor si trebuie sa inchida santierele. Daca anul trecut erau 40-50 mari santiere aici, pe Costa Smeralda, nu stiu daca acum se mai lucreaza in 10-15 santiere”, explica Constantin.
Pe langa barbati, sunt afectate de criza si femeile romance angajate ca ingrijitoare de batrani si menajere in casele sarzilor sau cameriste, ospatarite, bucatarese in industria turismului. „Merge prost si turismul anul acesta din cauza crizei, sunt mult mai putini turisti decat in anii trecuti, toate hotelurile si restaurantele au probleme cu banii”, spune romanul, adaugand insa ca acei conationali care s-au intors definitiv in comunele Umbraresti si Condrea din Galati sau Plenita din Dolj au recurs la aceasta optiune nu numai siliti de recesiunea economica. Multi dintre ei erau la munca in Italia de mai bine patru-cinci ani si au reusit intre timp sa isi construiasca in satul natal o casa, sa isi cumpere o masina – motivele principale pentru care plecasera din Romania.
„Noi fiind, aici, pe o insula, e mai greu si ca timp, ca distanta si ca bani pentru transport sa mergem in tara de sarbatori sau in concedii. Un drum dus-intors pana in Romania pentru o familie de trei persoane poate depasi 1.500 de euro si suntem multi care nu am mai fost de doi-trei ani in tara. Si asa dorul se face si mai mare si multi cand pleaca prefera sa se duca de tot”, spune Gheorghe Rarinca, un dulgher de 47 de ani din Umbraresti, aflat din 2003 la Olbia.

Optiune intre somaj sau intoarcere in tara
„Ce fac ei acum in tara?! Pai chiar daca nu isi gasesc loc de munca sau nu si-au facut o mica firma, un magazin cu diverse, prefera sa stea pe langa casa, ca romanul de la tara, cu agricultura. Si eu mi-am cumparat mai multe hectare, iar peste un an-doi ma intorc la chemarea pamantului”, spune Gheorghe, care lucreaza impreuna cu alti sase romani la o firma de constructii ce avea anul trecut 60 de angajati, iar in prezent a ramas numai cu 40. „Nu ne-a concediat pe noi, ci pe sarzii lenesi platiti mai bine decat un roman, dar care mai mult incurca pentru ca se angajeaza jumatate de an ca sa stea pe urma linistiti in somaj si sa isi vada de alte treburi”, mai spune el.
Sunt cateva sute de familii de romani care s-au intors in tara in ultimele luni, confirma si preotul Constantin Ciobanu de la parohia din capitala regionala Cagliari din sudul insulei, dar care are si filii in nordul insulei la Sassari, Olbia, Nuoro, Oristano si Orisei.
„Chiar daca raman pe moment fara loc de munca, majoritatea prefera totusi sa ramana aici, sa ia somajul italian sau sa isi gaseasca temporar ceva la negru. Fiind vara, isi gasesc relativ usor alte activitati din care sa isi asigure traiul si sa le mai si ramana ceva banuti. Este si o zona foarte frumoasa, e un adevarat paradis, iar relatiile cu majoritatea sarda nu sunt tensionate, sa spunem, ca pe continent. Cunosc cazuri care au plecat in Romania, dar nu s-au mai acomodat acolo si au revenit aici dupa cateva luni. Sunt cazuri si cazuri”, povesteste parintele Ciobanu.
El mai relateaza ca numarul romanilor cu rezidenta legala in Sardinia este de circa 5.000-6.000, carora li se adauga alti 4.000-5.000 fara rezidenta, precum si circa 1.000-1.500 care prefera sa vina din Romania sa lucreze sezonier pe insula, in cele 5-6 luni ale turismului de vara, din mai pana in octombrie.
Despre sosirea romanilor in Sardinia, o insula cu o populatie actuala de 1,5 milioane din care numai 48% sunt totusi nativi sarzi, restul venind din alte parti, exista si o poveste locala. Primul roman sosit la Olbia in anii ’90 ar fi fost din comuna galateana Umbraresti, iar el i-a atras unul cate unul pe fratii si verii sai, acum fiind circa 1.500 cei aflati in Sardinia din aceasta localitate si din comuna vecina, Condrea.

Sursa: AGERPRES

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.