Sarbatorile populare ale lunii iunie (II)
23 iunie: DRAGAICA SAU SANZIANA
Zeita agrara, protectoare a lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate, sinonima cu Sanziana este, in Muntenia, sudul Moldovei si Dobrogea, Dragaica. Aceasta se naste la 9 martie, echinoctiul de primavara in Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, creste si se maturizeaza miraculos pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara in Calendarul gregorian, cand infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica, si este invocata de fecioare la varsta casatoriei si de neveste cu copii in brate in timpul dansului ei nuptial, Jocul Dragaicei.
In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc Dragaica pastreaza amintirea Marii Zeite neolitice, divinitate lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si Artemis in Panteonul grec.
Dragaica sau Sanziana, numita in diferite zone etnografice Dardaica, Imparateasa, Stapana Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe Pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara si s-ar desfata, cantand si dansand, impreuna cu alaiul sau nuptial format din zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri.
Manifestarile cultice de altadata, de cinstire a zeitei agrare, au devenit ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei si, apoi, vestite targuri, balciuri si iarmaroace de Dragaica, Sanziene si de Fete.
Zeita agrara la varsta fecunditatii si maternitatii a fost atestata cu numele de Dragaica in Muntenia, Dobrogea, sudul si centrul Moldovei si cu numele de Sanziana in Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures, Bucovina.
25 iunie: TARGURILE DRAGAICEI
Targurile, balciurile si iarmaroacele de Dragaica erau prilejuri nimerite pentru negot, petreceri si distractii organizate in a doua jumatate a lunii iunie, in perioada solstitiului de vara, cand se celebra Dragaica, zeita agrara, protectoare a holdelor semanate si a femeilor maritate. Din manifestarile cultice campenesti la care participau locuitorii din aceeasi zona geografica, zilele Dragaicei sau Sanzienele au devenit, de-a lungul timpului, renumite targuri, balciuri si iarmaroace.
Numele lor amintesc evolutia istorica a scopului intrunirilor: praznuirea divinitatii agrare (Dragaica, Sanziana), ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei (Targul de Fete de pe Gaina) si de vanzare a unor produse (Targul Cireselor din Blaj, Targul Cepselor din Lapus).
Spre deosebire de nedeile sau santiliile carpatice care erau dedicate in luna iulie unui zeu solar si pastoral targurile Dragaicei erau dedicate in luna iunie Marii Zeite neolitice, lunara si agrara.
Cele mai vestite targuri de Dragaica sau de Sanziene se tineau la Buzau, Focsani, Buda (jud. Vrancea), Ipatesti (jud. Olt), Pitesti, Campulung Muscel, Carbunesti (jud. Gorj), Brosteni (jud. Mehedinti), Giurgeni (jud. Ialomita), Colentina (jud. Ilfov), Blaj, Asuajul d
26 iunie: CUNUNA DE SANZIENE Coroana impletita din floarea de Sanziana (Dragaica) si din spice de grau, reprezentare fitomorfa a zeitei agrare, in dimineata zilei de Sanziene sau de Dragaica (24 iunie) se numeste Cununa de Sanziene. Aceasta este o efigie divina cu puteri miraculoase: purtata pe cap de o fecioara in ceremonialul numit Dansul Dragaicei simbolizeaza zeita agrara; agatata la fereastra, in stalpii portilor, in crucile din hotar si din cimitir are functia apotropaica, de aparare a oamenilor, animalelor si holdelor de stihiile naturii (grindina, furtuna, vijelie, inundatie); aruncata pe acoperisul casei sau al surii indica, prin anume semne (daca va cadea sau se va fixa pe acoperis), daca cel caruia i-a fost menita, sau cel care a confectionat-o sau a azvarlit-o va trai sau va muri, daca fata se va casatori in cursul anului si cum ii va fi ursitul (tanar sau batran, frumos sau urat), daca va fi sanatos sau bolnav, daca va avea noroc sau paguba in casa.
Cununa de Sanziene care impodobeste capul Dragaicei in timpul dansului sau nuptial are aceeasi semnificatie cu colacul din faina de grau pus de nasa pe crestetul miresei in timpul colacariei (inainte de pornirea alaiului nuntii la biserica) si cu cununile imparatesti puse de preot pe capul mirilor in timpul cununiei crestine si anume transferul fertilitatii, considerat un dar divin, de la un substitut al sacrului (colacul, cununa) la omul profan. Impletirea Cununii de Sanziene si obiceiurile legate de acestea au fost atestate la romanii de pretutindeni.
29 iunie:SANPETRU DE VARA
Divinitatea care marcheaza in Calendarul popular miezul verii agrare si perioada secerisului, Sanpetrul de Vara, a preluat data (29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin. In Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta. In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumnezeu.
Adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul; i se intampla lucruri hazlii pentru calitatea lui de "sfant" (i se fura caii sau boii chiar in vremea aratului, petrece si joaca la carciuma, are o draguta pescarita, se imbata si este batut de oameni); intra sluga la Diavol; este iscoada lui Dumnezeu pe Pamant si altele.
Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele.
