Șantajul tăcerii s-a rupt. Demisia arată cu degetul! Ce se întâmplă în SĂNĂTATE, la Spitalul Județean Brașov!
Ani la rând, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, s-a întreținut o ficțiune convenabilă: lucrurile merg pentru că oamenii încă rezistă.
Nu medicii au produs criza. Ei au ținut-o pe picioare.
Au acoperit lipsuri, au prelungit gărzi, au improvizat, au acceptat.
În timp ce la nivel administrativ și politic se semnau bugete insuficiente, se împingeau investiții spre un viitor imprecis și se livrau comunicate optimiste.
Conducerea și Consiliul Județean Brașov au mizat pe aceeași resursă inepuizabilă: răbdarea personalului.
Cât timp oamenii au tăcut, s-a putut spune că spitalul funcționează.
În realitate, diferența dintre promisiuni și ce exista pe teren era acoperită zilnic cu oboseala celor din secții.
Când apar demisii succesive, nu mai e loc pentru explicații moralizatoare.
Nu mai poți invoca vocația.
Nu mai poți cere încă puțin efort.
Rămâne un fapt simplu: profesioniști care cunosc instituția în detaliu nu mai au încredere în cei care o conduc.
Aceasta este o cădere a autorității manageriale.
Radiologia nu s-a prăbușit într-o noapte.
Volumele uriașe, ritmul imposibil, presiunea continuă erau cunoscute.
Au fost acceptate ca rutină.
Când oamenii ajung la capăt și pleacă, nu ei trebuie întrebați de ce au cedat.
Trebuie întrebați cei care aveau obligația să prevină.
Dacă un medic-șef spune public că nu mai crede că renovarea se va face,
înseamnă că administrația și-a consumat capitalul de credibilitate chiar în ochii celor care au colaborat ani de zile cu ea.
Pacienții aud târziu.
Medicii văd primii.
Ce dispare odată cu plecările?
Dispare mecanismul prin care realitatea era ținută sub preș. Certitudinea că, indiferent de cât de greu devine, cineva va rămâne să acopere.
Unde se oprește responsabilitatea?
Nu la abstracțiuni.
Nu la fatalitate.
Deciziile au avut autori. Bugetele au avut semnături. Prioritățile au avut nume.
Iar efectele acestor decizii sunt acum vizibile.
Demisiile nu sunt o dramă neașteptată.
Sunt consecința directă a felului în care a fost condus spitalul.
Nota de plată a venit.
Și nu mai poate fi împinsă spre anul următor.
Demisia medicilor de la Brașov nu e finalul unei crize.
Este începutul unei întrebări publice simple:
dacă ei au avut decența să plece, cine are decența să îi urmeze?
Autor: Dr. Ciprian Maxim
Sursa: facebook.com
Comentarii
Sorin Puscu – Demisiile nu sunt legate de un singur incident, ci sunt consecința unui cumul de factori legat de muncă intensivă, resurse insuficiente și lipsa unor condiții de lucru sustenabile în câteva secții cheie din spital.
Atunci când demisionează 5 medici radiologi, dintre care 4 din UPU nu poți să nu-ți pui întrebări.
Cine poate răspunde la ele ?
Magdalena Dana Stpica
Sorin Puscu primul care trebuie sa raspunda este managerul. Ar trebui sa aibă decenta sa plece din functie
Sa orchestrat distrugerea în orice sector .,, pas cu pas
La aceasta distrugere au pus umărul cei lacomi care au acceptat în schimbul unor …arginți …
poate că “medicii” ar trebui să redevină doctori fără de arginți,să nu mai fie sclavii pharma și să se întoarcă la medicina preventivă
Poporul nu iubește valorile și nu-i iubește pe medici.
Băgați banii în armată.
Cine ți-a vândut lozinca asta idioată ???
Spunei sa îți dea banii înapoi ..😂