Sanpetru de vara
Sanpetru este transformarea celor doi sfinti crestini, Petru si Pavel, intr-unul pagan, insa in Calendarul popular aceasta sarbatoarea marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. Sanpetrul de Vara a preluat data (29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin.
Sanpetru de Vara, frate cu Sanpetru de Iarna
In Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta.
In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul.
Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topire si a deveni mai putin periculoasa etc. La marile sarbatori calendaristice (Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene) Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide pentru o singura clipa cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu.
Cel mai cunoscut sfant din calendarul popular
Sanpetru este cel mai cunoscut „sfant” al Calendarului popular. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele.
Obiceiuri si traditii de Sampetru
In aceasta zi, traditia populara spune ca femeile nu se piaptana, ca, fiind parul incalcit, lupii sa se incurce prin paduri, sa se piarda intr-insele si sa nu poata da de urma locurilor unde pasc turmele; nu se da gunoiul sau cenusa afara din casa, caci noaptea vine lupoaica, scormoneste prin gunoi, si, daca gaseste carbune, il fura, si numai asa se imperecheaza in noaptea aceea si praseste catei“. Focul, simbolizat de carbunii aruncati odata cu cenusa, este principiul masculin fara de care lupoaicele raman sterile. Nu se imprumuta nimic din casa. Nu se coase, nu se toarce, nu se impleteste lana etc. Singura lucrare ingaduita si recomandata este spalatul rufelor cu apa clocotita, caci numai astfel se poate opari gura lupului; numele lupului nu trebuie nici macar pomenit in aceste zile, ca sa nu se arate aievea si sa-ti manance din vite.
Tuturor celor care poarta numele Sf. Petru si Pavel sau sunt nascuti in aceasta zi, LA MULTI ANI!
