„Să-ţi iubeşti ţara a devenit o infracţiune!”

Arătaţi-mi o altă ţară…
Pe data de 1 Iunie 1946 a fost asasinat Mareşalul Ion Antonescu; pe data de 2 iunie 1889 după unele surse, se născuse.
Pe data de 20 mai 2013 a murit istoricul Gheorghe Buzatu, unul dintre puţinii istorici care a avut curajul să scrie despre Mareşal şi să vadă în el ceea ce a fost, adică un mare patriot… (Gheorghe Buzatu se născuse pe data de 6 iunie 1939 – n.n.I.M.).
Întâmplător sau nu, despre nici unul din ei presa nu a scris, televiziunile nu au prezentat nici măcar câteva cuvinte, de parcă nici nu ar fi existat. Dacă despre Antonescu este de înţeles teama presei vândute de a scrie, nu înţeleg ce au avut cu marele istoric Gheorghe Buzatu. De ce nu a pomenit nimeni despre el nici cât un rezultat al meciului România -Trinidad Tobago? Despre soarta celor care plătesc cu bani grei televiziunile şi politicienii să le susţină cauza discută toţi „democraţii”; deşi au făcut clăbuci ca dero, nu dau semne de oboseală.

Despre Antonescu sau Buzatu, nimic! poate doar în şoaptă. Am uitat că Mareşalul Antonescu a salvat ţara şi că regele (Carol al II-lea – n.n.I.M.), când i-a încredinţat conducerea ţării (în septembrie 1940 – n.n. I.M.), a afirmat: „Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot”. Au uitat toţi că EL a fost singurul care a acceptat să îşi asume răspunderea preluării puterii, într-o perioadă nu critică, ci dezastruoasă pentru ţară, singurul care a avut curajul să se înhame la o muncă aproape fără şanse de izbândă, strivit între două forţe din Est şi Vest, care doreau supunerea României. Nu a luat puterea că a vrut el, ci rugat de rege, nu prin loviluţie, nici prin furt electoral.

Drept mulţumire, românii se fac că uită şi ziua naşterii şi ziua uciderii lui, pentru că aşa vor alţii. Mai mult, Armata, prin conducătorii ei, a comis un gest de trădare naţională, punând la dispoziţia celor care au ordonat uciderea memoriei Mareşalului, arhivele militare dintre anii 1938 -1964, pentru a studia ce? În Comunicatul de presă al M.Ap.N. se spune că au făcut aceasta, pentru a „extinde accesul reprezentanţilor Consiliului Memorial al Holocaustului din S.U.A. la inventarele şi documentele referitoare la perioada 1938-1964, din depozitele de arhivă ale M.Ap.N.”.
Care holocaust? Unde? Când?
A decretat un trădător de ţară că în România a fost Holocaust şi acuma gata, am devenit toţi criminali şi vine cine vrea să ne studieze arhivele pentru că vrea să vadă unde sunt criminalii de război? Ce porcărie mai e şi asta?
Şi dacă holocaustul a avut loc conform celor care îl revendică în perioada războiului, ce treabă au ei cu arhiva până în 1964? Pe cine abureşte domnul Duşa? Sau Holocaustul a ţinut până în ’64?
Pentru cei care încearcă să pună în spatele Mareşalului victime ale bolşevicilor şi cominterniştilor evrei, le dau spre citire, ca să nu mai caute în arhive, ordinul Mareşalului dat armatei pe timpul războiului: „Vreau ordine! Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată care aduce cu ea ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului”.

Acest om, acest comandant, acest patriot, erou al neamului, este scos în afara legii de un guvern românesc, la cererea altor conducători de ţări care se vor conducătorii lumii şi declarat „vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Aşa prevede – la cererea duşmanilor ţării -, O.U.G.- 31/2002 (re-re-re-actualizată şi vexlerită sub denumirea Legea nr. 157/2018 – n.n.I.M.). Să nu îţi vină greaţă? Iar mai marii ţării, de atunci şi până acum, oamenii de cultură, istoricii, Armata, presa, televiziunile, toţi tac şi acceptă această umilire a nemului, acestă crimă oribilă contra valorilor, eroilor nemului românesc. Toţi TAC!
Antonescu, criminal de războ? Culmea culmilor. Pentru ce ? Pentru că şi-a slujit ţara cu credinţă? Atunci hai să vedem cum îşi tratează „criminalii” celelalte ţări:

S.U.A.
Generalul Custer – cel care a masacrat şi făcut să dispară triburi şi neamuri întregi de indieni vechii locuitori ai Americii de Nord – a acţionat şi a făcut cunoscut principiul conform căruia „un Indian bun este un Indian mort!”. Asta l-a ghidat, asta a pus în practică. Şi este considerat erou al S.U.A., îi poartă numele 6 oraşe din 6 state americane, nu ştiu câte cimitire, o rezervaţie militară naţională şi Divizia 85 Infanterie. Antonescu nu a spus că un evreu bun este un evreu mort, nici nu a ordonat decimarea evreilor, în cel mai rău caz le-a dat voie, ba chiar i-a ajutat să plece din România, ca să nu fie prinşi de Gestapo şi totuşi este declarat criminal de război. Mai nou, dacă le-ai dat voie evreilor să îşi scape pielea, asta se cheamă Holocaust.
Hiroşima – 80.000 de japonezi civili omorâţi în primele ore ale dimineţii de 6 august 1945, de o bombă aruncată dintr-un avion militar american, condus de Paul Tibbets, la ordinul preşedintelui S.U.A. de la acea vreme, Harry Truman. Încă 190.000 de oameni au murit apoi ca urmare a efectelor secundare ale bomei atomice. „Enola Gay” era numele avionului care a purtat şi a lansat bomba ucigaşă, nume dat după cel al mamei lui Tibbets. Deci ambii, mamă şi fiu asasini, criminali în masă şi totuşi, imediat după încheierea misiunii, pilotul asasin este decorat de generalul Karl Spaatz cu „Distinguished Service Cross” şi va fi avansat, după această faptă „eroică”, general de brigadă în armata americană. A murit la 92 de ani, onorat de întreaga Americă, nimeni niciodată nu a dat o H.G. şi/sau O.G. şi nu l-a găsit „vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.” Dimpotrivă, se spune că prin crima comisă a adus pacea. A adus pace „My Ass” cum ar spune chiar ei, americanii. Președintele Truman ce să mai spun? A dat ordin să fie aruncate două bombe atomice peste Japonia. Şi, cui îi pasă ? Saddam a fost omorât numai pentru că se bănuia că „le-ar avea”, dar nici asta nu mai contează.

Anglia
Francis Drake, cel mai celebru pirat al vremurilor, traficant de carne vie, cum li se spune acum celor care comercializează fiinţe vii, sau sclavi cum li se spunea atunci prin secolul al XVI-lea, a fost folosit mai pe faţă, mai pe ascuns de regina Angliei Elisabeta I care pe de o parte îl ridica la rang de Sir, pe de alta spunea că nu are nici o legătură cu actele lui de piraterie la adresa vaselor spaniole care se întorceau cu aur şi sclavi din „Lumea Nouă”. A murit la 56 de ani, onorat şi adulat. Este considerat erou al Marii Britanii, deşi a fost un negustor de sclavi, pirat, asasin plătit. Nimeni nu l-a declarat în afara legii, nimeni nu a cerut să fie studiată arhiva pentru a se vedea pe cine a omorât, pe cine a luat în sclavie, câţi africani au avut de suferit de pe urma „călătoriilor” lui.

Spania
Francisco Pizarro, conquistador spaniol, cuceritorul, sau masacratorul a zeci de mii de incaşi, a decimat pur şi simplu populaţiile băştinaşe din America de Sud, pentru a le lua aurul, a distrus dovezi ale civilizaţiilor maiaşe şi incaşe din răzbunare şi pentru a spori averea sa personală şi a reginei Spaniei. Numai într-o bătălie, în timpul atacului din Cajamarca în 1532 sunt ucişi între 2 000 și 8 000 de amerindieni. Nu cere nimeni să vadă arhivele Spaniole, sau ale Ecuadorului, pentru a vedea măcar dacă au fost 2.000 sau 8.000 de morţi? Nu s-a înfiinţat nici un Consiliu Memorial al Holocaustului din America Latină pentru a afla numele asasinilor incaşilor pentru a culpabiliza Spania. Nu, dimpotrivă, familia lui Pizzaro s-a întors în Spania după ce acesta a fost ucis s-a stabilit la Trujillo unde a construit un palat pe care Becali l-ar pizmui, iar numele lui Pizzaro este venerat şi respectat, are statui în Spania şi toată America de Sud, nimeni nu a scos din muzee tablourile care îl reprezintă, cum au fost scoase tablourile lui Ion Antonescu până şi din Academia Militară unde fusese comandant.

Franţa
Napoleon Buonaparte, un tip mic de statură, născut în 1769 la Ajjacio, corsican de origine, ofiţer al armatei franceze se face remarcat în câteva lupte, apoi în 1799, la vârsta de 30 de ani a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul al Franţei. Deci un uzurpator de tron care – vezi Doamne – lupă pentru democraţie, şi cere moarte nobilimii şi regilor care reprezentau simbolul răului, dar, în 1804, se proclamă împărat uitând că a luptat pentru „democraţie” şi îşi numeşte fraţii regi prin diferite ţări cucerite. Inutil să mai pomenim câte războaie a purtat dintr-o ambiţie personală. Câţi oameni au murit din cauza ambiţiei lui.
Întreaga lume cade pe spate şi acum, când îi aude rostit numele. Epoca lui este slăvită pentru că a adus Franţa acolo unde nu ajunsese în toată istoria ei de până atunci, nimeni nu îi întinează memoria, nici austriecii, nici ruşii, nici englezii, nici polonezii, nimeni, deşi a provocat pierderi imense în vieţi omeneşti în aproape toate ţărilor Europei. Nu îl declară nici un stat criminal de război? A fost legalizată invazia unui stat de către alt stat sau ce se întâmplă?

Exemplele ar putea continua la nesfârşit, cu zeci, sute, mii de cazuri din întreaga lume. Nici chiar Stalin, despre care toţi spun că a comis crime şi a ordonat suprimarea a sute de mii de oameni, nu a fost declarat criminal. Ruşii îl adoră, îl glorifică, nimeni nu cere să se vadă arhivele ruse, nici nu ar îndrăzni, deşi motive sunt.
Numai Hitler şi toţi cei care au avut contact sau au trăit în perioada lui şi i-au fost aliaţi sunt blamaţi. Şi nici ăia toţi. Horty este considerat erou la Unguri (iar în Transilvania românească apar ca ciupercile după ploaie statui ale criminalilor de război maghiari asasini de român, evrei şi chiar unguri despre care INSHR nu scoate o silabă – n.n.I.M.): Albert Vass, Nyro Iosif, Horthy…, Mussolini nu a fost dezavuat de italieni, italienii îi pot păstra tablourile şi statuile, nu a cerut nimeni să fie date jos, în noiembrie 2004 a fost votat drept al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV. A fost înmormântat în secret, dar nu din ură, ci de teamă ca populaţia, simpatizanţii să nu facă pelerinaj la mormântul lui. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat și înmormântat lângă Predappio.

Pe lângă toate aceste personaje, Mareşalul Antonescu este un sfânt. Oricum este un sfânt.
La noi nu se ştie şi nu se spune unde a fost înmormântat Mareşalul Antonescu şi nici nu se va mai afla vreodată. Arhivele Ministerului Apărării au fost date „spre studiu” celor care i-au asasinat până şi memoria.
Arătaţi-mi o altă ţară în lumea asta, care-şi bate joc de eroii săi!
Arătaţi-mi o altă ţară în care conducătorii ei să-şi bată joc de valorile, de tradiţiile şi de istoria ei, de dovezile arheologice ale Neamului, aşa cum se întâmplă în România!
Arătaţi-mi o altă ţară căreia guvernanţii să-i vândă pământul, sănătatea, apele, aprobând otrăvirea pământului cu cianuri şi distrugându-l prin metode criminale!
Arătaţi-mi o altă ţară în care să se aprobe un plan de intoxicare şi cancerizare a populaţiei prin acel Codex Alimentarius criminal!
Arătaţi-mi o altă ţară în care un ambasador al unei ţări străine să propună procurorii ţării, să facă legi ale statului unde este un simplu trimis cu sarcini diplomatice, nu de guvernare!
Arătaţi-mi o altă ţară în care preşedintele să afirme că nu interesele naţionale contează/primează, cinteresele străine!
Arătaţi-mi o altă ţară în care minoritatea etnică să facă legea, şantajând sistematic puterea politică şi legislativă cu retragerea voturilor dacă nu li se acordă autonomie!
Arătaţi-mi o altă ţară în care toate guvernele să îşi bată joc de sănătate şi de învăţământ, purtându-se aşa cum nici domnitorii fanarioţi nu s-au comportat, deşi guvernau o ţară străină!
Arătaţi-mi o altă ţară în care populaţia să fie atât de indiferentă, de tembelizată, de dezumanizată, atât de iraţională, depersonalizată şi devalorizată, încât să plângă pe umărul unui cioban condamnat de trei ori pentru fraudă, fals în declaraţii, sechestrare de persoane, mită, dar să nu ştie când s-a născut şi a murit unul dintre cei mai mari patrioţi şi când a murit unul dintre cei mai mari istorici ai acestui Neam!

Arătaţi-mi, vă rog, o altă ţară unde să se întâmple toate astea, înainte să îmi pleznească inima de ruşine că fac parte din acest popor îndobitocit!

Col. (r) Marin Neacsu
Sursa: https://www.art-emis.ro/

NOTĂ
În aceste zile, în spaţiul virtual circulă intens un text – riscant în zilele tulburi ale terorii N.K.V.D.-ist-Gestapoviste practicate de o instituţie girată şi adăpostită sub pulpana Guvernului României.
Publicat în revista ART-EMIS la 6 iunie 2013[1], după plecarea istoricului Gheorghe Buzatu la întâlnirea cu Mareşalul şi Nicolae Iorga sub titlul „Arătaţi-mi o altă ţară… ”, textul este semnat de incisivul colonel Marin Neacşu. Articolul a fost/este apreciat favorabil şi, cu acordul autorului, îl republicăm după şapte ani de la apariţie sub un titlu dureros de actual. Am primit un mesaj în care expeditorul spunea cu amărăciune despre textul la care ne referim şi al cărui autor nu este menţionat în „poşta internaută”: „Ca reflex al vremurilor pe care le trăim, autorul a evitat să-şi asume textul. Un text scris cu obidă”. Acum cunoaşteţi autorul. Cinste lui !
Afirmaţia făcută la 19 august 2016 de către un alt mare istoric – Dinu C. Giurescu – plecat şi el  la cele veşnice, rămâne la fel de valabilă astăzi, sub dictatura K.W.I.-stă: „[…] avem o ţară care se surpă cu încetul, o ţară dezbinată, un popor în cea mai mare parte sărăcit, disperat, amorţit şi lipsit de orice speranţă, căruia i s-a luat şi mândria identităţii naţionale. Cum a fost cu putinţă aşa ceva? Grea întrebare!…
Putem constata, privind în jur, cum România şi-a distrus în cea mai mare parte economia, şi-a înstrăinat pământurile şi resursele, îşi nimiceşte fără milă tezaurul cultural şi istoric. Ce se va alege de noi? Şcoala românească trece printr-o nesfârşită criză, tot ce ţine de istoria, cultura şi civilizaţia naţională este trecut pe linie de garaj. Scoatem generaţii în şir fără sentimentul de patrie.[…] Să-ţi iubeşti ţara a devenit o infracţiune!”[2]. (Ion Măldărescu, ART-EMIS)

Share on Facebook

Tweet

Follow us