Sa furam bine…
Desi ne impaunam cu renumele Romaniei de mama a coruptilor, cred ca ar trebui sa fim mai moderati in extazul generat de gandul ca vom purta coronita de premianti la hotie, abuzuri, spaga…
Da! Si in aceste domenii domneste haosul, nimic nu-i asezat, organizat: stim ca pe ici pe colo trebuie sa dam dar nu stim exact unde, cat, cum, astfel incat uneori nimerim pe-alaturi si ne rad in nas baietii destepti; stim ca furand se face avere, dar multi habar n-au cand si de unde sa fure, astfel incat sa para ca respecta legea in litera ei pana la virgula de sub „t“ si la caciulita lui a si sa se si imbogateasca pe deasupra, astfel incat sa se bata televiziunile sa dea stiri despre ce culoare de ciorapi poarta.
Chiar si cei care se dau doctori in mestesugul furatului (nu zic de furatul de gaini, rate sau lebede ci de furatul ca ramura a economiei nationale postdecembriste) o mai iau in freza cand nu te-astepti. Vorba lui Vanghelie, niste maimutoi care „nu stie“ nici sa fure.
In fine, nici Sfintii Privatizarilor pe 1 euro (un euro) n-au treburile puse la punct. Dupa trei ani, vestitul Ioan Neculaie pleaca din instanta cu o hartie care-i “ridica” dreptul de proprietate asupra Roman S.A., pe care o considera mai mult decat mosia personala. Desigur, urmeaza contestatia la instanta superioara, dar daca…? Tot ce a intreprins Neculaie e lovit de nulitate? Se mai intoarc inapoi sutele de mii de tone de fier vechi? Se mai intorc terenurile “miscate”? Se vor anula multiplele trocuri facute?
Ma amuza chiar si gandul, poate absurd, ca vreo cateva mii de oameni s-ar infiinta la servici, la Roman, pe motiv ca acela care i-a disponibilizat nu avea …“treaba pe la fabrica (S.C. ROMAN S.A.)”, era un oarecare ce se dadea sef (?!!).?
Sa vedeti pana unde se poate merge cu absurdul!
In aceste conditii, in loc de tepe in Parcuri, poate ar fi mai bune niste traininguri, daca nu traim bine, macar sa furam bine.
Bianca Sorescu
