„Rusia Kieveană – sămânța aspirațiilor imperialiste ale Rusiei ultimului mileniu
Rusia Kieveană sau Rutenia Kieveană sunt denumiri moderne, inventate abia în secolele al XIX-lea și al XX-lea; în epoca sa (secolele IX–XIII), acest conglomerat de principate slave unite sub o dinastie vikingă suedeză era cunoscut în documentele contemporane drept „Rus’” (Русь) sau, mai precis, „Țara Rusă” (Земля Русьскаѧ în letopisele slave, Terra Russiae în cronicile latine).
Populația majoritară era formată din triburi slave răsăritene (poliani, drevliani, slovenii de nord etc.), iar conducătorii – descendenți ai varegilor din Suedia de azi – purtau titlul de knez (князь), iar statul lor era descris simplu ca „Rus’” în Povest’ vremennyh let (Cronica Primară Rusă) sau ca „Regnum Rusciae” în sursele bizantine și occidentale.
Acest episod istoric este folosit în mod propagandistic de Rusia modernă pentru a-și justifica extinderea imperiului către vest, deși moștenirea sa aparține în egală măsură ucrainenilor și belarușilor.
Am abordat această temă încă de acum trei ani, subliniind superficialitatea cu care istoriografia română o tratează, în ciuda faptului că perioada sa de glorie – cuprinzând 200-300 de ani – precede cu mult formarea statelor românești medievale.
Rusia Kieveană reprezintă primul strămoș comun al celor trei state slave moderne din estul Europei – Belarus, Ucraina și Federația Rusă.
Acest stat se întindea de la Marea Baltică până la Marea Neagră, cuprinzând partea vestică a Ucrainei de astăzi, precum și Belarusul și partea europeană a Federației Ruse.
Conform mitologiei rusești, regăsită în lucrarea intitulată „Cronica vremurilor trecute”, un viking pe nume Rurik a reușit să fie ales conducătorul mai multor triburi finice și slavice, undeva în jurul anului 860.
Succesorul său, Oleg, a subjugat Kievul în 880, reușind să întemeieze cnezatul numit Rusia Kieveană sau Rutenia Kieveană.”
Preluare: Ion Aluneanu
Foto: Harta Ruteniei Kievene( sursa: Wikimedia)
