Roşia Montană şi Fondul Proprietatea
Cum scoate bani din România „vulturul de pe Wall-Street”, Paul Singer
Unul dintre proprietarii Gabriel Resources, cu interese la Roşia Montană, milionarul american Paul Singer, a ajuns să controleze prin holdingul Elliott Associates 17,67% din acţiunile Fondului Proprietatea, dar şi 20,01% din drepturile de vot. Este de departe cel mai mare acţionar al Fondului.
Într-un comunicat remis miercuri, 15 mai, Bursei de Valori Bucureşti se arată că două vehicule de investiţii, Manchester Securities şi Beresford Energy, deţinute de Elliott Associates, au ajuns la pragul de 20% nu în urma unei tranzacţii de vânzare-cumpărare de acţiuni, ci ca efect al răscumpărării de acţiuni proprii. Ce înseamnă asta? Că administratorul FP, Franklin Templeton, s-a angajat, la ordinul acţionarului cel mai puternic, Paul Singer, să transfere valoarea din conturile şi portofoliile Fondului spre cele ale acţionarilor prin aşa-numita operaţiune „vânzare pe bucăţi”.
Practic, FP vinde cele mai bune acţiuni din portofoliu şi cu banii încasaţi îşi răscumpără acţiunile, le anulează apoi, reduce capitalul şi distribuie diferenţa de bani acţionarilor. Şi în felul aceasta Elliott Associates, cu Paul Singer în spate, şi celelalte fonduri de investiţii care populează acţionariatul FP pun mâna pe hălci din ce în ce mai mari din capital.
Astfel că FP, creat pentru a despăgubi persoanele care au fost deposedate de proprietăţi de către regimul comunist, a ajuns să transfere bani altor personaje. Sunt voci pe piaţa de capital care spun că acţiunea aceasta de răscumpărare urmăreşte de fapt desfiinţarea FP.
În ultimul timp, Franklin Templeton a vândut pachete semnificative de acţiuni ale OMV Petrom, Transelectrica, Transgaz sau Romgaz.Operaţiunile de transfer de avere de la FP la acţionari, cu Elliott Associates în frunte, au ajuns undeva la un miliard de euro, un sfert din banii pe care Guvernul susţinea în urmă cu zece ani că îi va da prin FP păgubiţilor.
Franklin Templeton, presat de acţionari, a schimbat politica de remunerare a acţionarilor în sensul că nu va mai distribui dividende, ci va face o returnare de capital social. Avantajele acestei mişcări sunt acelea că dividendele sunt purtătoare de impozit, 16%, în timp ce modalitatea gândită de acţionari,nu este.
Pentru profitul scos în 2013, acţionarii au primit 150 de milioane de euro.
Fondul Proprietatea este cel mai mare fond de investiţii închis din lume (fond care nu face emisiune continuă de titluri proprii). Capitalul social al FP a fost constituit, în principal, ca urmare a aportului unor pachete de acţiuni deţinute în portofoliul autorităţilor publice, emise de societăţi comerciale de naţionalitate română. Astfel că FP a ajuns să deţină participaţii de 10-20% la cele mai importante companii energetice din ţară.
Paul Singer, omul din spatele mişcărilor de la FP, dar şi de la Roşia Montană, este supranumit „vulturul de pe Wall Street” pentru modul cum ştie să facă bani de pe urma unor aşa-zise hoituri, companii şi naţiuni falimentare. „Financial Times” spune despre el că a ieşit în evidenţă prin creativitatea şi tenacitatea strategiilor puse în aplicare la nivel internaţional de fondurile sale folosindu-se de studiile juridice.
Singer a pus pe picioare Elliott Management, unul dintre cele mai mari fonduri speculative din lume, care administrează active de circa 25 de miliarde de dolari. Interesul său converge către achiziţia de datorii cu risc mare de rambursare.
De numele său se leagă restructurările de la Chrysler şi Lehman Brothers, dar şi al doilea faliment al Argentinei. În 2008, Elliott a cumpărat obligaţiuni de stat emise de Argentina pentru 48,7 milioane de dolari. Compania a cerut plata integrală, incluzând dobânzi şi penalităţi, echivalent al unei sume care se ridică la 1,44 miliarde de dolari, potrivit Huffington Post.
Adică un câştig de 30 de ori mai mare decât investiţia făcută de Singer. Diferendul cu autorităţile de la Buenos Aires se dispută acum la curţile internaţionale.Mai înainte de Argentina, Singer a scos bani din Peru şi Congo. În1996 a recuperat o datorie de 58 de milioane de dolari, pe care a cumpărat-o mai înainte cu 11,4 milioane de dolari. De la guvernul din Congo a primit 90 de milioane de dolari, pentru datorii pe care le-a cumpărat cu mai puţin de 20 de milioane de dolari.
