Romania santajata pentru a ascunde secretele Bucegilor
Sunt numeroase legendele si misterele din jurul muntilor Bucegi. Unele mai circula, mai mult local, altele, mai numeroase, au fost date, voit sau nu, uitarii. Si pentru ca tot suntem, ca brasoveni, la doi pasi de Bucegi, sa ne amintim si de misterul care domneste in jurul muntelui Tampa, legenda afirmand ca sub acest munte s-ar afla un ochi de mare, iar flora de pe acest munte prezentand exemplare unicat in lume.
Dar sa revenim la Bucegi.
Bucegii au avut intotdeauna o aura de mister, mai ales din pricina Sfinxului si a Babelor, structuri de piatra care par a fi rodul imaginatiei omului si nu o actiune oarba a naturii, la fel cum este greu de crezut – si dau primul exemplu care imi vine in minte – ca natura a creat acele statui uriase din Insula Pastelui, sau, tot de pe meleaguri brasovene, figura aparand pe una din stancile de la Pietrele lui Solomon (foarte greu de vazut) sau figura de la Rupea. Ca sa nu mai vorbim de legendele legate de masivul Ceahlau, semetul munte strajuind o buna parte din estul Romaniei.
Chiar daca Bucegii au fost martorii nasterii multor legende, prea putine au reusit insa sa ajunga pana in vremurile noastre. Printre cei care au adus din nou la luminã frumusetea si misterul celui mai important simbol din Prahova, si de ce nu, din Romania, Sfinxul, se numara, in mod surprinzator, Daniel Ruzo, un explorator peruan care a pus in atentia lumii posibilele legaturi dintre civilizatia Markawasi si cea geto-daca. Acesta a remarcat o serie de asemanari intre Sfinxul din Bucegi si sculpturi monolitice din Anzi, o alta zona a lumii strabatuta de mistere.
Din nefericire, descoperirile acestuia nu sunt sustinute si de o cariera stiintifica de incredere. Ruzo a lansat o ipoteza, considerata de comunitatea stiinþifica drept aiuristica, in care explica faptul ca civilizatia umana este formata din ere, fiecare durand 8608 ani si care, la randul lor, sunt formate din patru cicluri solare de 2125 ani. Potivit acestuia, acum suntem in a cincea era. La fiecare 8608 ani, Pamantul sufera o catastrofa. Monumentele din jurul lumii, printre care si Sfinxul, marcheaza locurile unde oamenii se pot adaposti.
Aici intervine una dintre legendele conteporane, bazata poate pe imaginatie si descoperirile peruanului. Unul dintre zvonurile care circula, mai ales pe internet, este ca sub Sfinx si muntele Omu s-ar afla o caverna de circa 20 de kilometri lungime. Incepand de aici, povestirea devine din ce in ce mai fantezista. Pestera ar fi protejata de campuri energetice, si americanii chiar ar fi efectuat sapaturi, sub protectia autoritatilor romane si cu ajutorul, binenteles, a masoneriei mondiale, in anul 2003. Din nefericire nu au reusit sa patrunda prin scutul indestructibil.
Iar conspiratiile nu ar fi complete daca la mijloc nu ar interveni si o organizatie cvasi-guvernamentala. In cazul Romaniei este vorba de Departamentul Zero, o organizatie care transcende democratia recenta a Romaniei si care isi are radacinile in timpul comunismului. Departamentul Zero ar fi fost responsabil pentru deconspirarea actiunii ilegale americane. Romania vroia sa faca publice descoperirile din Bucegi, dar a fost oprita printr-un santaj mondial. Amanuntele raman inca bine ascunse.
Insa chiar daca aceste relatari par fantastice, din cand in cand se petrece ceva care sa dea un pic de crezare faptului ca este totusi ceva deosebit in Bucegi.
Astfel, in 1993 au avut loc o serie de cutremure, insa toate doar in zona Sinaia si Busteni. Acestea au fost explicate oficial prin proximitatea cu zona Vrancea, dar exista mai multe marturii care spun ca inainte de crutremure s-au auzit bubuituri puternice, iar multi locuitori din zona au spus c, in acea perioada, au suferit de insomnie. Doar in acea perioada, in rest avand un somn normal.
Cu sau fara mistere, masivul Bucegi ramane unul dintre cele mai importante monumente, naturale sau nu, ale Romaniei si trebuie tratat cu mult mai mult respect decat o facem in prezent. Cine stie, poate odata s-ar putea sa fim nevoiti sa ne adapostim in vreo pestera de prin el.
Dan Bota
