ROMÂNIA NU A FOST MEREU O COLONIE
Priviți cu atenție imaginea de mai jos. Nu sunt doar niște timbre vechi, ci „pașapoartele” unei economii care, în anul 1964, dialoga de la egal la egal cu marile puteri ale lumii.
Într-un singur an, o singură întreprindere românească — Industrial Export — a participat cu standuri proprii la peste 14 mari expoziții internaționale de prestigiu.
De la Leipzig și Viena, până la Milano, Casablanca, Izmir, Salonic și Tokyo
România nu mergea să viziteze, ci mergea să vândă inteligență tehnică.
Ce exportam de fapt?
Sondele de foraj de tip 4LD, produse la Ploiești, erau atunci „Mercedes-ul” utilajului petrolier.
Nu vindeam doar materie primă, ci vindeam valoare adăugată și inginerie de vârf.
Eram a treia forță mondială în acest domeniu, după SUA și URSS.
Priviți grafica acestor viniete: era un branding de țară curat și modern.
România se prezenta lumii sub un singur nume, cu o voce puternică, nu ca o sursă de mână de lucru ieftină.
O comparație dureroasă cu prezentul
Atunci, România trimitea în lume specialiști care puneau în funcțiune rafinării din India până în America Latină.
Astăzi, mă întreb: câte firme cu capital românesc mai au forța să-și prezinte marfa de 14 ori pe an, pe toate continentele, sub pavilion național?
Am ajuns să importăm până și șuruburile, în timp ce fabricile care produceau aceste mândrii au devenit mall-uri sau depozite pentru multinaționale.
Mesajul meu pentru viitor
Să spuneți urmașilor voștri că România a fost o țară care a stat la masa bogaților nu cu mâna întinsă, ci cu catalogul de produse pe masă.
Am avut un popor de constructori, nu doar de consumatori.
Această colecție(de timbre) este, poate, certificatul de deces al unei industrii care a fost demantelată, dar este și dovada vie a potențialului imens pe care acest neam îl are în sânge.
România a fost o țară și a avut un popor!
Epilog:
Fiecare timbru reprezintă mii de ingineri, proiectanți și muncitori care s-au simțit mândri că munca lor ajunge la mii de kilometri distanță.
Aceste rânduri sunt, de fapt, dovada că încă îmi pasă, iar acesta este primul pas pentru ca o națiune să nu-și piardă definitiv rădăcinile.
E un omagiu adus părinților și bunicilor noștri care au construit acea lume.
Autor: Maria Cristea
Sursa: facebook.com
NOTA
Să ne reamintim de camioane(record de producție 100 camioane/zi), tractoare(record de producție 65.000 tractoare pe an), rulmenti(producție – zeci de milioane bucăți/an), rafinării, combinate chimice, combinate de îngrășăminte(13 combinate cu peste 40.000 lucrători), combinate ciment(record de producție 12,2 milioane tone/an), flotă navală maritimă/fluvială(cu peste 300 de nave comerciale), industrie de aparare, mobilă, sticlărie, cristale industriale, apă grea etc. etc. etc.
Ce-am fost și ce am ajuns .. ce tristețe ..
Mulțumesc de articol ..
Țărișoara a ajuns ca în fotografia cu numărul 3 pentru că ăsta-i capitalismul „de succes” însușit de unii, care au început acum să cumpere pe persoană fizică ceea ce în trecut dețineau în grup. Vai de noi! Nu-i greu de dedus cine s-ar putea afla în spatele marii dispariții a ceea ce a reprezentat România cândva, deși nu deținem dovezi, doar intuiție. În felul ăsta, aflăm care-i decalajul între cei care au ajuns la limita subzistenței și privesc cu jind la o banană și cei cu conturi colosale prin paradisurile fiscale. Mno, rechinii au scăpat în acvariul cu peștișori! Oare câți foști acoperiți ai Securității (inclusiv lucrătorii în Operativ) au „privatizat” comunismul și câți dintre ei au, în momentul de față, pensii speciale? Că pe vremuri se vorbea despre mafia lui Ceaușescu (în special aceea din cadrul UM 0107), iar acum se discută despre mafia președinților „aleși” democratic, lucrându-se asiduu inclusiv la formatarea ideologică. Ceea ce a fost bun din industria românească a fost capturat, iar ce nu s-a putut cumpăra (mai precis, fura) s-a distrus. Banii trebuie să fie protejați și nu se poate produce acest fenomen fără cheltuirea altora. Ideal ar fi fost ca nenorociții să „mulgă” generație după generație, dar au preferat… „tunurile”, obligați fiind să țină captivă „vaca”. Trist!
Într-o „dictatură” de regim socialist, Ceaușescu a construit extrem de multe edificii, ca să aibă ce-și însuși, ce închide, ce vinde și ce demola capitaliștii. S-au ridicat patru milioane de apartamente unde s-a mutat jumătate din populația țării, s-au construit fabrici și uzine unde au muncit peste zece milioane de oameni, s-a construit Transfăgărășanul, Metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care azi tânjesc mulți), Casa Poporului (a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon), Sidex Galați, Oltchim, Petromidia, școli, grădinițe, spitale, creșe, pe care ăștia de s-au născut cu democrația-n plisc n-au fost în stare nici măcar să le păstreze-n bună stare. Puțini știu că între anii 1971-’75, România a înregistrat o rată anuală de creștere de 11,8%, cifră NEEGALATĂ niciodată în plan european, că producția de oțel a țării era de 8% din producția mondială, iar în funcție de acest lucru România putea modifica oricând prețul oțelului la bursă, că acumulase depozite de aur în Banca Națională (volatilizate astăzi și trimise în excursie, peste hotare) și multe altele. Ceaușescu NU a fost un patriot de ocazie, ci unul care a ridicat o națiune după jaful, analfabetismul și sărăcia accentuată lăsate de o casă regală TRĂDĂTOARE ȘI NAZISTĂ. Studiați documentele! Cât încă mai există! Ca să n-aveți îndoieli și mai ales ca să puteți învăța generațiile viitoare să NU mai repete greșelile trecutului și să reconstruiască și mai grandios și mai impunător ceea ce părinții și bunicii lor au reușit în doar 24 de ani. Măcar ei să nu mai trăiască în patria indiferenței cronice, a nepăsării, a ipocriziei și-a minciunii.
Ca o însemnare personală – autoarea gândește și scrie impecabil!!!
Corect!
Mulțumesc Ecaterina pentru acest comentariu , sunt în asentimentul tău ..Adevărat fiecare cuvânt ..
Cu drag! Și eu îți mulțumesc, pentru că l-ai citit!
SUBSCRIU DIN SUFLET