ROMÂNIA MEA, CAPTIVĂ ÎNTRE DOUĂ LINII PARALELE
Ambele toxice și auto-distructive.
Una e obsesia „pericolului rusesc”, fluturată ca un steag de panică, pentru a justifica obediența, birurile și sacrificiile impuse populației.
Cealaltă e speranța disperată a unor români, că doar americanii ne pot „salva” de corupția internă.
Ambele false, ambele rodul unei neputințe cronice de a privi în oglindă și de a recunoaște adevăratul vinovat: statul român însuși, condus de români care se vând pe nimic.
Problema fundamentală nu e Moscova și nici Washingtonul.
Problema e Bucureștiul.
Problema e că, decenii la rând, România a făcut din slugărnicie o politică de stat, indiferent de „stăpân”.
Fie că a fost Kremlinul, fie că e Bruxelles-ul, mecanismul e același: „elitele” locale își negociază pozițiile, servind interese externe.
Și, pentru a-și masca trădarea, inventează spectre: ba „agenturile rusești”, ba „dușmanii democrației”, ba „suveraniștii toxici”.
Adevărata dihotomie nu e între „cu rușii” sau „contra rușilor”.
Adevărata falie e între cetățean și stat.
Între poporul care plătește prețul și o clasă politică parazitară, care își justifică incompetența prin narațiuni fabricate.
România nu e amenințată să fie cucerită din afară.
România e cucerită deja, din interior, de proprii ei conducători.
Dacă vrem să scăpăm de obsesiile care ne bântuie, nu avem nevoie nici de tancuri rusești, nici de „umbrela” occidentală, vândută ca protecție universală.
Avem nevoie de un moment zero, în care să înțelegem că adevăratul pericol nu vine de peste graniță, ci stă la masă cu noi, ne cere votul, apoi ne fură viitorul.
Altfel, vom continua să ne lăsăm hipnotizați de fantezii geopolitice, în timp ce adevărata tragedie, prăbușirea internă, va trece neobservată.
Autor: Dana Macsim
Sursa: facebook.com
