„Romani, va ordon treceti inapoi!”

„Romani, va ordon treceti inapoi!”

0 133

Regula spune ca persoanele plecate departe sunt cele ce sufera de dor casa si de cei dragi mai abitir decat cei pe care i-au parasit vremelnic. Asa cum am stalcit nenumarate alte cutume si perceptii corecte asupra a tot soiul de situatii, ne inversunam sa inversam ordinea fireasca si in cazul fenomenului delicat al emigratiei romanesti. Rezulta ca cei de-acasa tanjesc atat de tare dupa cei plecati incat ar vrea sa-i vada intorsi. Cu teschereaua plina au ba, numai sa vina o data de pe unde s-au risipit.


Nu familiile cer asta. Ele nu prea mai conteaza in peisaj. Problema emigratiei a devenit cestiune de interes national, ma-ntelegi, si a fost confiscata de catre factorii de raspundere.


Cateva milioane de romani, spun statisticile, lucreaza in strainatate. Probabil ca doar jumatate rezideaza legal dincolo, pe cand cealalta jumatate isi duce traiul la limita legalitatii, preferand sau nereusind pana acum sa iasa din zona neagra-gri a economiei din tarile de adoptie.


Emigrantii fac subiectul foarte multor articole de presa si analizelor a tot felul de comentatori si priceputi, din finante, banci, piata muncii, etc. In preajma Sarbatorilor, cei plecati la munca peste hotare sunt pomeniti mai des decat in cursul anului, iar referirile la ei au in coada mai multe zerouri decat de obicei.


Umorile cu care patria se raporteaza la aceasta diaspora muncitoare depind de zona din care provine comentatorul. Bancherii si interpretii pietelor bancare par cei mai autorizati sa vorbeasca despre ponderea emigratiei la produsul intern brut, intrucat o fac in cifre seci, lipsite de tandreturi si patriotisme caldute. Asa aflam, cu o frecventa de doua-trei informari pe saptamana, cati bani aduc sau trimit in tara titularii de slujbe in strainatate.


Chiar si rapoartele cele mai corecte bancar sunt imbibate de un dulceag aer de festivism. Imaginea creata in randul poporului televiziv este aceea a unui lung sir de lucratori in strainatate, aliniati la coada in fata vistieriei statului roman, nerabdatori sa-si deserte cat mai degraba agoniseala de peste hotare. Intru propasirea patriei si inaintarea-i spre capitalism.


Politicienii, insa, sunt corijentii la capitolul aprecieri despre fenomenul imigratiei si subiectii lui. In frunte cu guvernantii, clasa politica produce constant enormitati despre necesitatea intoarcerii acasa a masei de lucratori romani care si-a facut de mult un rost prin cele strainatati. Guvernul momeste cu cei 500 de lei salariul minim incasat intr-o tara cu o calitate jalnica a vietii cateva milioane de romani obisnuiti de cativa ani sa primeasca doua-trei mii de euro pe luna in tari infinit mai prietenoase si respirabile decat Romania.


Pe Guvern nu te poti, insa, supara. Treaba lui e sa mimeze competenta si preocupare pentru soarta romanilor de pretutindeni. Restul clasei politice, insa, n-are nici o scuza cand cere cu imbecilitate senina romanilor sa se intoarca acasa de pe unde-or fi ei. Sa punem impreuna umarul. Sa urnim tara asta spre mai bine, etc, etc.


Mici Antonesti de vitrina, politicienii Romaniei se cocoata cu schimbul pe metereze, isi pun mana-n sold si racnesc peste fruntarii: „Romani, va ordon treceti inapoi!”


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.