ROINITA (Melissa officinalis)

ROINITA (Melissa officinalis)

0 281

ROINITA (Melissa officinalis) este una din cele mai folosite plante medicinale din lume (germanii au un cult pentru ea). Are un miros de frunze de lamaie.


Cunoscuta in popor si sub numele de melisa, mataciune sau iarba de alamai, roinita creste mai ales in sudul si in vestul tarii, unde prefera coastele pietroase si insorite din padurile de stejar, de salcam sau de fag. Infloreste, la sfarsit de mai – inceput de iunie, si poate fi gasita cu precadere in vestul tarii – Arad, Timisoara, Caras Severin, in Bihor, dar si in zonele sudice ale Olteniei si Munteniei.


E o planta inalta de aproape un metru, cu flori albe-liliachii si cu frunzele de un verde deschis. Roinita se culege partea aeriana (tulpina, frunze, flori), prin taiere. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara vant (vantul favorizeaza evaporarea uleiurilor volatile din planta, care sunt un principiu activ foarte important).


Retete de preparare a roinitei:



  1. Pulberea. Se obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a tulpinilor uscate de roinita. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, tinute in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
  2. Tinctura. Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 50-100 de picaturi diluate in putina apa, de patru ori pe zi.
  3. Vinul de roinita. Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de roinita si se lasa la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de roinita stimuleaza digestia, combate dispepsia, previne aparitia spasmelor tubului digestiv.
  4. Mixtura de roinita. Era foarte mult folosita de catre calugarii benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie si pentru reintinerire. Reteta de preparare: se combina doua galbenusuri de ou cu doua linguri de miere si cu 2-3 lingurite de tinctura de roinita, la care se adauga jumatate de lingurita de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obtinut se consuma pe stomacul gol, dimineata, ca reintineritor si revigorant.
  5. Infuzia combinata. Se pun 3-4 linguri de roinita maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.
  6. Uleiul de roinita. Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un vas inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. Remediul se poate folosi atat intern, ca ulei alimentar pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
  7. Cataplasma cu roinita. O mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de o ora.

Utilizarile preparatelor din roinita in diferite afectiuni.



  • In sistemul nervos. Roinita este si un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitatie si imbunatateste memoria), contra tulburarilor de memorie post-traumatice, precum si contra tulburarilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. In aceste afectiuni se administreaza cate o lingurita de tinctura de roinita de 4 ori pe zi, in cure de minimum 4 luni. Administrarea unor doze medii de roinita, 6 lingurite de tinctura pe zi sau 4 lingurite de pulbere pe zi, are efecte invioratoare asupra psihicului, antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand tonusul psihic si mental.
  • Afectiunile glandei tiroide. Puteti folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia combinata de roinita, din care se bea cate un litru pe zi, in 3-4 reprize, in cure de doua luni, cu doua saptamani de pauza. Acest remediu este valabil si in cancerul de tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte antitumorale dovedite.
  • In reumatismul. Un litru de infuzie combinata de roinita consumata zilnic ajuta la combaterea majoritatii formelor de reumatism, avand o actiune antiinflamatoare articulara, antialgica, incetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern, se ung articulatiile afectate cu ulei de roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de menta ?– 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei de roinita.
  • Afectiuni ale bolile gastro-intestinale. In colita de fermentatie, roinita este unul din cele mai puternice remedii vegetale, avand darul de a inhiba dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, de a combate spasmele, de a diminua inflamatia. Se administreaza fie sub forma de: pulbere (4-6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata (1litru pe zi). Acelasi tratament este valabil contra colonului iritabil si a colonului spastic
  • In afectiunile hepatobiliare. Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere lenesa), pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o actiune favorabila a extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta planta este un adevarat inamic al virusurilor.
  • Tratarea herpesului. Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip II sunt distruse de un complex de substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern, se pun vreme de doua ore pe zi comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile afectate de herpes..
  • Tineretea fara batranete. Imbunatateste considerabil memoria si intreaga activitate a sistemului nervos, ea are un puternic efect antioxidant. Cu alte cuvinte, ea ajuta la mentinerea tineretii tuturor celulelor din organism, anihiland radicalii liberi.

Precautii. In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda evitarea utilizarii in paralel a roinitei.

Contraindicatii. Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau mari, in cazul pacientilor care sufera de hipotiroidie.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.