Robert Turcitu ?i Cupola SOV

Robert Turcitu ?i Cupola SOV

0 126

Unul dintre cei mai convingatori ziaristi romani ai momentului este, de departe, Robert Turcescu. Indiferent ca-i auzi doar vocea la radio sau ca il vezi pe micul ecran 100%, mediatorul cu ten mediteraneean incaruntit inainte de vreme da bine la ureche si la iris. Chiar si cei care au iesit sifonati din confruntarile de sinceritate la care i-a provocat Turcescu admit ca intervievatorul are un discurs pe cat de incomod, pe atat de coerent si documentat. Nu e mitocan, nu face glumite ieftine, rezoneaza cu personajul din fata sa. Stapaneste chiar o arta a dozarii dramatismului discutiei, pe care stie sa o conduca la deznodamant cu abilitate si eleganta. La microfonul radioului fiind, vadeste un real apetit pentru conversatie cu cetateni dintre cei mai diversi ai Romaniei pasionati de chestionare pe calea undelor. Pe scurt, omul poate concura cu succes zdrobitor la categoria de cel mai placut facies din peisajul mediatic, sectiunile eleganta, eficienta, civilitate media.


?


Vant discret in panzele lui Robert


Aproape ca nici nu mai conteaza ca junele prim al gazetariei romanesti, expandat cu egal succes pe frecvente joase si pe sticla, este platit de buna bucata de vreme de catre ultra-controversatul SOV. Prin freza rebela si inspicata cu gri a lui Turcescu bate discret Vantu, amanunt de frizerie, care adauga farmec personajului in integralitatea lui. Mi-ar placea sa cred ca nu acelasi Vant bate in panzele carierei lui Turcescu, inscris recent in competitia pentru postul de sef al Clubului Roman de Presa, vacant dupa demisia lui Cristian Tudor Popescu.


?


Inocenta, in pericol


Simpatia este un capital ce se administreaza mai bine din pozitia de outsider. Turcescu face figura frumoasa mai ales pentru ca nu a devenit (inca) imaginea emblematica a ziaristului de la noi. Il gaseam cu atat mai fermecator cu cat parea mai marginalizat intr-o presa in care mamuti de hartie si rinoceri de culoarea cernelii tipografice ocupa prim-planul meseriei de jurnalist. Daca va accede in pozitia de presedinte al Clubului Roman de Presa, Robert Turcescu risca sa-si piarda inocenta pe care ti-o da functionarea alaturi, chiar in raspar cu sistemul. Democratia romaneasca numara deja prea multe exemple de experimente esuate de transformare din interior a diverselor structuri corupte sau compromise.


?


Cupola sau turn de fildes?


Nu doar postura ca atare de sef al CRP va eroda ingenuitatea turcescului cat mai ales proiectele sale de reformare – desi cuvantul n-a fost rostit inca – a presei romanesti. Prima masura pe lista sa de prioritati este constituirea unei „cupole” care sa reuneasca sub arcadele sale imaginare toata tagma gazetareasca. Cupola, va sa zica. Era bine daca Robert s-ar fi ferit de termeni atat de drastici. Mai ales in ograda patronului sau indepartat, mut mai familiar cu astfel de organizatii prin profilul afacerilor peste care troneaza. Daca nu cumva este celebrul model de conducere imprumutat de la nu mai putin vestitele mafii siciliene, atunci constructia aduce a turn de fildes. Pentru ca Turcescu vrea sa faca recensamantul jurnalistilor romani, sa vedem, vorba sa, „cine are diploma de ziarist si cine nu”. Abia atunci CRP va deveni un club select, de posesori de patalamale, mastere si doctorate in gazetarie. Care se vor delimita net de confratii mai putin inzestrati cu hartoage, desi mai talentati, poate, in practica meseriei.


?


Patalama vs. haiducie


Personal, am cunoscut un singur absolvent de „jurnalism” in presa brasoveana.; asta, probabil, si dintr-o proasta frecventare a breslei. Nu era nici mai inzestrata – e vorba de-o fata – nici mai netalentata decat ceilalti colegi care n-au studiat niciodata cu profesori de gazetarie. A invatat, insa, la locul de munca, mai repede si mai mult decat acumulase in timpul facultatii. Asemenea tuturor confratilor ei, carora le-au fost dascali practica asidua si uneori sfaturile, daca nu prigoana vreunui sef mai experimentat si mai acru.


Nu cred neaparat in competenta jurnalismului deprins pe bancile scolilor dedicate. Ma oripileaza deopotriva presa de haiducie, practicata de toti neavenitii, pusi pe lupta impotriva nedreptatilor si gramaticii, laolalta. Cred, insa, in talentul real al relatarii oneste si cursive, in dorinta de a spune adevarul si de a livra texte corecte si inchegate. Caut, si uneori gasesc, savoarea limbii, limpezimea gandului si justetea spuselor in materiale scrise de neziaristi de institutie, veniti din alte profesii, fara sa fi trecut prin filtrul unor studii de relatii si comunicare, foarte trendy astazi.


?


Muezinul CRP


Nu stiu cum va arata presa sub Cupola Turcescu, dupa recensamantul comandat de posibilul sef al CRP. Simt, insa, in incercarea de inventariere a resurselor un gest managerial specific instrumentarului de care se folosesc patroni versati precum Sorin Ovidiu Vantu. In scenariile cele mai pesimiste, vad un Robert Turcitu pornit sa ne inchine la Inalta Poarta, mai precis un portal care a absorbit tributurile FNI pentru a cladi un imperiu mediatic cu fatada respectabila si muezin cocotat in varful CRP, sa dea tonul la rugaciune.


Dar presa brasoveana este mult mai relaxata decat crisparile de felul acesta. Cel mai tare cotidian local scrie nonsalant pe prima pagina despre drapelurile de Ziua Nationala si despre pictorul Tizian. Asteptam relatari despre casteluri, motele, ostropele si descrieri ale panzelor lui Velaschez, El Grecul sau Broigal.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.