Revolutia de la 9 la 17
Revolutia de la 9 la 17
Cu jumatate de gura, molfaind cu greu cuvintele, vicepresedintele revolutionarilor brasoveni, Vasile Mardare, si-a cerut scuze. Nu stiu daca incetineala cu care a rostit cuvintele de iertaciune se datoreaza jenei de a trebui sa retracteze ceea ce spusese cu o zi mai devreme la adresa veteranilor de razboi si a vaduvelor acestora. Imi place sa cred ca efortul de a lega vorbele i se trage de la greva foamei, in care se declara a fi, impreuna cu alti 70 de membri ai asociatiei brasovene, in vreme ce alti 45 de luptatori au luat drumul Bucurestilor pentru a se priva de hrana in capitala.
Domnul revolutionar Murdare tocmai a spalat niste rufe foarte Mardare? (sau invers) cand s-a referit la fostii detinuti politic, la veterani si la consoartele acestora. Nemultumiti ca trebuie sa astepte reverificarea certificatelor de revolutionar inainte de preschimbare, revolutionarii si-au varsat amarul, prin vocea vicelui Mardare, asupra celor aruncati dupa gratii de comunisti pe criterii politice si a luptatorilor pe frontul celui de-al doilea razboi mondial. Acestia ar fi, pasamite, niste profitori, care si-ar datora marilor luptatori de la Revolutie privilegiile (?) de care se bucura astazi.
Mardare trebuie ca incepuse greva foamei inaintea colegilor sai si avea glicemia deosebit de scazuta. Altfel nu se explica cronologia defectuoasa in care i se aseaza evenimentele in memorie. Inainte sa remarce ce datoreaza veteranii remarcatilor Revolutiei din decembrie 89, mai bine s-ar intreba cum ar fi aratat, nu doar revolutia, ci istoria mioritica recenta, daca nonagenarii de astazi n-ar fi facut frontul sub ploaia de gloante si srapnele acum 6-7 decenii.
Naravit sa-si cronometreze pe ceas vitejia la Revolutie, Mardare nu poate pricepe grozavia razboiului, cand timpul se aboleste si in locul lui navalesc groaza si moartea. Mardare&comp au dovedit ca pentru ei razboiul inseamna doar haos si indisciplina. Nimic care sa semene cu greva foamei in care se gasesc acum revolutionarii ahtiati dupa certificatul de remarcat. Foamea se face disciplinat si organizat, „de la 9 la 17” in fiecare zi, dupa care oamenii merg la casele lor, cu promisiunea de a nu pune nimic in gura.
De la 9 la 17. Am o banuiala ca, pentru multi dintre ei, asta a fost si orarul Revolutiei, timp de 3-4 zile.
Vifor Rotar
