REVENIRE
“Daca nu poti schimba istoria, trebuie s-o suporti!” (Octavian Paler)
In primavara anului 2006 un mare roman se intreba (cu multa amaraciune si durere) „Ce este stricat la poporul meu?”.
Atunci, convins ca stiu raspunsul, am trimis redactiei o scriitura intitulata INTELECTUALII neindraznind (din respect) sa fac vreo referire la intrebarea de mai sus.
?Astazi, cand OMUL cu intrebarea, marele roman OCTAVIAN PALER, nu mai este printre noi, rog redactia sa reia scriitura respectiva convins si astazi ca intr-o mare masura acesta este raspunsul:
In „prostia” (simplitatea) mea, te-am crescut cum am putut mai bine, am muncit cu sapa, cu acul, cu tapina si te-am tinut la scoala si am tremurat la fiecare pas al tau pana acum, in pragul batranetii!
Si ce vad acum?…
Asa am procedat si cu fratii tai, generatie dupa generatie!
Si ce culeg?…
V-m carat cu spinarea o viata intreaga: un ou, o pasare, o tuica, ceva acolo! Si ce multumire am acum?…
Am crezut ca odata ajuns domn ,,la oras”, vei cinsti truda mea, neamul si satul tau!
Si ce rusine ma cuprinde…”
Asa ne spuneau batranii, asa i-au simtit ai nostri: Cosbuc, Eminescu, Stancu si mai apoi un Preda. Cred din ce in ce cu mai multa convingere, ca pentru tot ce se intampla rau in
Voi incerca o insiruire de astfel de „rele”, cu speranta intr-o bruma de caracter ramasa nealterata de… economia de piata.
Dar inainte de toate ar mai trebui o precizare! Regula neinfirmata ca …pentru tot ce s-a intamplat bun, ramane meritul individual (ex. Brancusi si coloana lui) si in mod exceptional, rar, al naibii de rar si nu numai in situatii limita, meritul colectiv (Marasesti 1916, Decembrie 1989)
