Religia nu face c(l)asa buna cu istoria

Religia nu face c(l)asa buna cu istoria

0 104
In timp ce presa ii numara lui Becali caloriile din farfuria de tabla de la parnaie si jurnalimea pandeste cu infrigurare sa vada daca Jiji si-a agagat deasupra patului carpeta cu Sf. Gheorghe, o stire s-a strecurat aproape nebagata in seama in jurnale. Printre vestile despre tragedia ciobanului, o televiziune a gasit chiar ragazul unui invitat in studio, ca sa comenteze prapastosenia stirii. Un pustan – sau parintele acestuia – a postat pe net o inregistrare surprinsa de odrasla in clasa, in timpul unei ore de istorie. Pe filmulet se aude vocea profesorului, care vorbeste patimas despre religie. O face chiar cu o putere de convingere mai mare, cu siguranta, decat a duduilor blazate si neinspirate care predau materie sfanta in scoli. Omul spunea, textual, ca credinta nu este o stiinta exacta, nu trebuie demonstrata, ca matematica, ci se respira si trebuie crezuta fara sa fie cercetata.
In studio, argumentele profesorului de istorie filmat fara stirea lui au provocat oroare si panica. Doua dudui, o socioloaga totusi respectabila si o muiere scortoasa de pe la nu stiu de agentie obscura a statului, s-au declarat oripilate de verva dascalului. Foarte doct si masurand procustian, cele doua veghetoare la deontologia pedagogica i-au reprosat omului ca face prozelitism si au tremurat de indignare ca la ora de istorie se poate discuta asa ceva.
Nu stiu ce e voie sa se discute la ora de istorie, dar cred ca la orice ora se poate discuta orice. Depinde cat de harazit e dascalul sa transmita elevilor o informatie sau o invatatura. Nu stiam ca materiile au parleazuri stricte si ca cineva pandeste sa vada cand le sari ca sa te taxeze.
Istoria nu se poate dispensa de referirile la religie, fie si doar pentru ca marile evenimente sangeroase care au patat istoria unor natii intregi au fost produse de cauze foarte religioase si teribil de cucernice. Religia nu inseamna doar ortodoxie sau catolicism, nici macar doar crestinism, iar istoria nu este decat o gigantica insiruire de momente al caror ferment a fost religios. Sa trasezi granite intre subiecte religioase si istorice si le aperi cu isterii drapate in stiinta si deontologie – abia asta mi se pare o tampanie de-a dreptul istorica.
Filmuletul nu m-a convins ca proful afurisea copiii sau ii trimitea ciopor la biserica sa se roage si sa nu cerceteze. A dat chiar o definitie laconica dar foarte corecta a religiei, dar a uitat sa ceara voie colegului specializat pe subiect ca i-a invadat teritoriul. Poate trebuia sa puna un banut in vreo cutie a milei ori sa faca o danie, ceva, pentru ca a dat buzna in cele sfinte fara dezlegare de la protopopiat.
Ce-ar vrea duduile tortionare care au delimitat terenul de joaca in cancelarie? Sa puna un senzor care sa bipaie daca profii vorbesc despre subiecte pentru care n-au diploma? Sa instituie amenzi si penalizari?
Nu agreez religia ca materie de indoctrinare, dar ma inclin in fata oricarui dascal care poate sa vorbeasca competent, coerent si convingator chiar pe subiecte in care nu s-a specializat strict, fie el si religie. Restul sunt doar cadre didactice care si-au ales prost meseria.
Nu pot sa nu remarc discrepanta flagranta dintre acribia cu care sunt vanate intruziunile religiei in materia scolare si fariseismul cu care sunt acceptate soboarele de preoti la cel mai minuscul eveniment scolar, de la deschiderea anului pana la taierea panglicii la montarea caloriferului din fundul clasei.
 
Vifor Rotar
 

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.