Reinventarea `Cerbului de Aur`
Pentru cei care au apucat acele timpuri, Brasovul chiar era o foarte cocheta „capitala europeanaa muzicii usoare”. Din porunca domneasca (adica chiar de la Cancelaria Tovarasului) s-a transmis „sarcina” de a nu fi doar primii in… productie, ci si primii in muzica usoara!
Si am fost!
Toate magazinele aveau obligatia sa ilustreze (conform specificului propriu …tovarasi!) marele eveniment ce trebuia sa dovedeasca lumii ca Romania era cea mai „motata” dintre surorile de lagar sovietic. Si aveam un „mot” al dracului de simpatic!
Strazile erau iluminate multicolor,vitrinele ispititoare te trageau de maneca, iar un atelier de reclama comerciala, de pe fosta strada Balcescu (al fostei Directii Comerciale, cred), lucra precum Otelaria de la Tractorul, adica la foc continuu…
Inca nu incepuse criza turbata de alimente de la mijlocul deceniului opt, „se bagasera” si haine Alain Delon, dar numai masuri de-alea mari, ca zisese unul mai umblat pe-afara: „lasa ba, astia din Occident sunt grasi, din cauza destrabalarii, si inalti rau”. Dar daca aveai pile, mai gaseai cate o „imblanita” si sub numarul 60, adica un fel deXXXL…
Bref, daca vroiai sa te dai mare, atunci iti invitai prietenii la Brasov…
Dar mai putin la Festival, caci in „eterna” Sala a Teatrului de Stat, nici cu superpile nu puneai mana pe un bilet!
LaClubul Ziaristilor,din subsolul de sub „Postavarul”, transferase insa cineva un televizor color… O raritate pe atunci!
Ce mai, patru ani la Brasova fost, cum se zice azi, spectacol de spectacol… Pana s-a dusTovarasul intr-o vizita la Kim Ir Sen si acolo, in capitala Coreii de Nord, a vazut el… alt spectacol de …spectacol! Putea sa aiba „Cerbul de Aur” al brasovenilor chiar si …cohonesde aur, tot se tragea cortina! Noi aveam de construit „marete idealuri”, nu vrajeala de-asta,capitalista…
Dar „Cerbul de Aur” inca a ramas un atractiv brand publicitar, pe care brasovenii ar puteasi astazi sa-l valorifice la maximum, construind in jurul sau un sezon muzical -clasic si modern, deopotriva – care sa ridice faima si mai ales traditia Brasovului, la nivelul Sibiului de anul trecut (2007).
Pentru ca la Brasov au cantat Julio Iglesias, Juliette Greco, Udo Jurggens, Memphis Slim, Amalia Rodriguez, Gilbert Becaud, Rita Pavone, Enrico Macias, Cliff Richard, Ray Charles, dar si Ricky Martin, Joe Cocker, Toto Cutugno, Kenny Rogers, Patricia Kaas, Diana Ross, Vaya con Dios si cati or mai fi fost…
Faptul ca se transmitea, chiar indirect, in numeroase tari, ca la Brasov era presa straina „cata frunza, cata iarba…”, constituia inca un vehicul publicitar care vorbea despre Brasov si Romania, mai mult decat… zgomotul de fond al zilelor noastre.
Auzim insa ca retrospectiva aniversara de 40 de ani se va imparti insa in doua: una la Bucuresti, cu toti castigatorii editiilor precedente ale competitiei muzicale, si una la Brasov, la mijlocul verii, in formatul traditional, cu invitarea marilor vedete de altadata, cate or mai fi in viata si… in voce.
Dar o intrebare scormone dureros curiozitatea oricarui brasovean: de ce Televiziunea de Stat (la care si brasovenii contribuie cu o taxa pe audiovizual de aproape o jumatate de milion euro intr-un an!) trebuie sa-si taie o felie atat de groasa din acest „tort”? Pentru Bucuresti ar insemna un spectacol intr-o sala, care si ea poate fi tot „eterna” Sala a Palatului.
In plina vara, Brasovul ofera, insa, o locatie chiar de nivel european: medievala Piata a Sfatului. Cred ca este o miza pentru care edilii si politicienii brasoveni ar putea sa se reuneasca macar o data sub stindardul interesului comunitar…
D.D. Rujan
?
