„Reformistul globalist” Bolojan trimis acasă de Parlament!

Cu o mobilizare fără precedent, 281 de voturi PENTRU, 4 voturl Impotrivă și 3 voturi ANULATE, în Parlament s-a votat pentru înlăturarea Cabinetului Bolojan.
Este un record, unul istoric, fiind cel mai mare număr de voturi – 281 – înregistrat la o moțiune de cenzură în România post-decembristă. 
Reamintim că pentru a trece motiunea erau necesare doar 233 de voturi.

După dezbateri și scandal în Parlament, votul a venit fără emoții.
„Moțiunea a fost construită pe acuzații economice dure: opoziția a susținut că guvernul ar fi pregătit vânzarea unor acțiuni la companii ale statului, companii profitabile precum Hidroelectrica și Poșta Română.
Companiile de stat menționate în contextul planurilor de listare sau reformă, conform surselor din perioada respectivă (aprilie 2026), sunt: CEC Bank (listare/împrospătare capital), Compania Națională Aeroporturi București (Aeroportul Otopeni), Administrația Porturilor Maritime Constanța, Hidroelectrica (vânzare de pachete suplimentare), Romgaz, Transgaz, Poșta Română, Salrom, Romarm, Metrorex, TAROM, CFR Călători, la prețuri considerate prea mici.
Guvernul Ilie Bolojan a aprobat împrumutul SAFE de 16,7 miliarde euro pentru apărare, chiar înainte de moțiune, despre care s-a spus că ar fi direcționat fonduri către Germania fără beneficii reale pentru România.
Scorul final spune tot: nu a fost o bătălie, ci o cădere clară. Iar de aici începe partea care contează cu adevărat: ce se întâmplă mai departe și dacă vor răspunde în fața legii pentru aceste decizii”.(AA)

„La PSD, lucrurile au stat altfel. Noi nu ne-am dat în spectacol.
Am analizat, am înțeles că dezastrul numit guvernul Bolojan trebuie să înceteze și am luat o decizie demnă, asumată și, mai ales, cu UNITATE.
Am ieșit de la guvernare cu capul sus, am depus moțiunea și am dărâmat un executiv care devenise o povară pentru români.
Fără țipete, fără trădări de ultim moment, fără miniștri care să se lege cu lanțuri de caloriferele din birouri.
La PNL, în schimb, e naufragiu în direct.
Bolovan pleacă acasă cu un record istoric de 281 de voturi pentru demitere, după ce au transformat Parlamentul în prăvălia Taica Lazăr, în goană după boarfe vechi, recte aleși de închiriat.
Iar acum, „echipa câștigătoare” se bate pe resturi.
Unii vor să mai stea un pic la butoane, alții se visează deja mari strategi în opoziție, iar rezultatul e un balamuc total care confirmă ceea ce noi am spus mereu: nu sunt un partid, sunt o asociație de interese mărunte, o grupare clientelară până-n măduvă.
E greu să pleci de la masă când ți-ai propus să pui osânză pe tine la maxim, știm.
Dar măcar un pic de onoare, dlor liberali!
Dacă tot v-a trimis Parlamentul acasă cu un șut istoric, măcar plecați fără să mai dărâmați și gardul curții în drum spre ieșire.
Românii s-au săturat de „liberalismul” vostru de fațadă care se termină exact acolo unde începe foamea de funcții. Noi rămânem serioși și organizați, gata să strângem gunoaiele lăsate de voi”, (I.T.).

România este, după orice măsură, o țară sub presiune. Deficitul său fiscal a fost printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Clasa sa politică a eșuat în mod repetat să producă un guvern stabil.
Anularea alegerilor prezidențiale din 2024 a lăsat o rană în legitimitatea democratică pe care guvernele ulterioare nu au reușit să o închidă. Guvernul Bolojan, care promisese un fel de seriozitate tehnocratică, este acum doborât de chiar partidele care au contribuit la instalarea sa.
În acest spațiu, Călin Georgescu se întoarce de pe Muntele Athos. Se întoarce după ce s-a rugat și a postit. Se întoarce după ce a întâlnit liderii spirituali ai lumii ortodoxe. Se întoarce, pentru adepții săi, ca un om curățat de murdăria instituțională care a petrecut paisprezece luni încercând să-l zdrobească.
Dacă România este pregătită să accepte ceea ce reprezintă este întrebarea la care țara trebuie acum să răspundă. Mănăstirile din Athos își vor continua veghea oricum.
Lumânările vor arde toată noaptea, cântarea se va ridica înainte de zori, iar lumea de afară va merge mai departe cu urgențele ei.
Dar pentru câteva zile, cea mai polarizantă figură a României a ieșit complet din acea lume, intrând într-una guvernată de legi diferite. Se va întoarce. Iar când o va face, Parlamentul va aștepta.(I.T.)

„Puțini premieri ai României postdecembriste au reușit performanța de a fi detestați simultan de adversari și de propriul partid. Bolojan a izbutit. Venit cu o aură de administrator sever și incoruptibil de la Oradea, a promis o reformă profundă a statului, tăierea risipei și redresarea finanțelor publice.
Ce a livrat a fost altceva: un program de austeritate care a apăsat cel mai greu pe umerii celor vulnerabili — pensionari cu venituri mici, angajați din sectorul public, beneficiari de servicii sociale – în timp ce marile privilegii ale statului au rămas, în bună parte, intacte.
Cifrele sărăciei nu s-au îmbunătățit sub guvernarea sa. Dimpotrivă.
Tăierile de cheltuieli sociale, înghețarea unor indexări și presiunea fiscală relocată spre consumatori obișnuiți au adîncit inegalitățile în loc să le reducă.
Promisiunea de eficiență s-a transformat, în practică, într-un transfer de povară de la cei care oricum nu mai aveau de unde tăia.
La fel de controversate au fost numirile. Cercul apropiaților premierului a ocupat, rînd pe rînd, funcțiile grase de conducere în instituții publice și companii de stat, adesea fără ca pregătirea sau experiența profesională să susțină respectivele numiri.
Guvernul a funcționat cu o transparență minimă, deciziile majore apărînd rar în spațiul public înainte de a fi aplicate, iar consultarea cu societatea civilă sau cu partenerii sociali a rămas mai mult un ritual decît un mecanism real. Poate cu excepția unei anumite societăți ”civile”” (B.T.I).

Share on Facebook

Tweet

Follow us