Recalificari fara folos la Brasov
Si asta pentru ca somerii brasoveni care au facut cursuri de recalificare nu isi gasesc un loc de munca, nici in vechea meserie, dar nici in cea noua pentru care s-au recalificat.
Incertitudine, saracie, alergatura dupa un loc de munca, pe toate acestea si inca altele le-a abatut criza asupra multora dintre noi.
Sunt insa si romani asupra carora recesiunea economica si proasta guvernare a tarii si-au spus cuvantul îndoit. Dupa ce s-au despartit cu greu de locul de munca de o viata, au acceptat sa se reprofileze, dar nici noile ocupatii nu au avut o durata prea mare sau, uneori, nici nu au existat.
Iata un asemenea exemplu. Constantin Dobrin este unul din cei circa 5.000 de brasoveni care isi cauta de lucru, dar nu mai au ajutor de somaj. Povestea trista a lacatusului incepe atunci cand ultima firma de prelucrarea metalelor de pe platforma Tractorul se pregatea de faliment. Nu a mers insa la fortele de munca doar pentru viza lunara, ci a urmat un curs de antreprenoriat. Straduinta lui a dat pana la urma roade. A fost angajat coordonator la o fabrica de jucarii ecologice.
Dar se stie, o minune tine doar trei zile. Cea a somerului reprofilat Constantin Dobrin a tinut, de data asta, trei luni, pana cand si fabrica de jucarii a falimentat. Si pentru ca a lucrat prea putin timp, Dobrin nu a mai primit dreptul la ajutor de somaj. Din iulie 2008 isi tot cauta de lucru, necajit ca timpul trece in defavoarea lui, iar el traieste fara niciun venit, de azi pe maine.
Din fericire – daca se poate spune asa – traiul familiei Dobrin este asigurat de sotia acestuia, reprofilata si ea din somera a industriei brasovene, distrusa fara discernamant, in agent de asigurari de succes.
Cand nu isi cauta de lucru, Constantin Dobrin se plimba pe langa ce a ramas din uzina de Tractoare la care el si rudele sale au totalizat 300 de ani de munca.
Trista soarta a multor brasoveni!
Dan Bota
