Războiul din Ucraina nu este rezultatul întâmplării, ci al unei politici deliberate a SUA
Războiul din Ucraina nu este rezultatul întâmplării sau al unei agresiuni bruște și inexplicabile a Rusiei, ci al unei politici deliberate a SUA al cărei scop final este hegemonia mondială.
Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Germania vor livra tancuri grele Ucrainei, precum și Finlandei, Poloniei și Spaniei, 125 de tancuri – un număr cu mult sub cele 300 de tancuri solicitate de generalul ucrainean Valeri Zaluzhny în timpul interviului cu „The Economist” în decembrie anul trecut.
Dacă adăugăm la aceasta faptul că Leopard 2 germane vor fi livrate doar în trei-patru luni, că cele americane Abrams vor trebui să fie fabricate pentru a fi livrate într-un an[1], că pregătirea echipajelor este o întrebare crucială în opinia generalului Mark Milley, șeful Statului Major al Forțelor Armate Americane. Întreținerea acestui echipament necesită personal calificat, după cum a explicat Scott Ritter [2], fostul serviciu secret american, este permis să ne întrebăm care va fi impactul real al acestor tancuri care vor fi în cantitate insuficientă și fără suport aerian[3].
Prin admiterea generalului Erich Vad, fost consilier militar al Angelei Merkel, nici 100 de tancuri Leopard 2 nu ar schimba situația militară.
Colonelul Douglas Macgregor, fost consilier al Pentagonului, declară la rândul său, după ce a amintit de superioritatea militară a Rusiei, că: „Ucraina este pe punctul de a trăi un război de o amploare pe care nu o mai cunoaștem din 1945”[5].
Dacă Rusia lansează campania pe care o pregătește de câteva luni în următoarele săptămâni dacă tancurile promise sunt sau nu gata de luptă, victoria sa este asigurată.
Liderii occidentali știu asta. Prin urmare, este permis să facem următoarea ipoteză: aceste livrări sunt o operațiune mediatică menită să convingă popoarele occidentale că guvernele lor au făcut totul pentru a veni în ajutorul Ucrainei.
Washingtonul și Londra își camuflează astfel eșecul. Ucraina va dispărea apoi din mass-media pentru a fi înlocuită de China, de scopurile ei expansioniste sau de tratamentul aplicat asupra uigurilor.
Aceasta este aceiași politica mediatică aplicată după retragerea umilitoare din Kabul.
Peste noapte, Afganistanul a dispărut de pe scena internațională. La fel va fi și pentru Kiev.
În acest război, al cărui scop este slăbirea Rusiei, propaganda a jucat un rol foarte important.
În noiembrie-decembrie 2021 europenii și americanii au fost supuși unei tensiuni mediatice excepționale[6.7], deși Moscova a încercat în zadar să convingă Washingtonul să ajungă la un acord pentru a evita războiul. Această propagandă extraordinară determină națiunile europene să accepte măsuri contrare intereselor lor fundamentale!…
Pierre de Gaulle[8], nepotul generalului, s-a pronunțat împotriva acestei absurdități. Emmanuel Todd[9], în cadrul unei conferințe la „Sciences Po Bordeaux”, a amintit că atacată în această afacere a fost Rusia printr-o extindere nejustificată a NATO care plasează rachete americane la granițele Rusiei la șapte minute de Moscova[10].
De reținut este că analiza sa este similară cu cea a lui John Mearsheimer, profesor la Universitatea din Chicago[11]. „Corporația Rand” – think-tank-ul Pentagonului – nu ascunde dorința sa de a vedea Statele Unite să își reevalueze politica față de Ucraina și Rusia pentru a ajunge la un acord de pace[12].
Acesta este un regres pentru Statele Unite – un regres care condamnă o politică externă pe care neoconservatorii au urmat-o de când au preluat controlul asupra acesteia în anii 1990.
Deci nu escaladarea este în discuție în această afacere, așa cum se tem unii, ci de mistificarea. Acestea fiind spuse, ofensiva rusă nu va pune capăt războiului din Ucraina.
În ciuda avertismentelor de la Rand Corporation, Washingtonul nu a terminat cu visele sale de hegemonia mondială. Aceste vise se vor estompa asemenea momentului în care neoconservatorii lui George Bush Sr. numiți „ciudații de la subsol” părăseau Casa Albă[13].
Autor: Jean-Luc Baslé
Sursa: art-emis.ro
Aranjament grafic – I.M.
Notă – Jean-Luc Baslé este fost vicepreședinte al „Citigroup”, absolvent al Universității Columbia și al Universității Princeton. El este autorul cărții „Va supraviețui euro?”.
—————————–
[1] How Biden reluctantly agreed to send tanks to Ukraine, New York Times, 27 janvier 2023
[2] The nightmare of NATO equipment being sent to Ukraine, 24 janvier 2023.
[3] Il est intéressant de noter que le président Zelenski à demander aux Américains de lui fournir des F-16 – avions de chasse – alors que des Fairchild – avions d’attaque au sol – seraient plus appropriés en soutien des charschars occidentaux.
[4] Erich Vad: What are the war aims?
[5] Ukraine: Is the Hammer About to Fall? 19 janvier 2023.
[6] Le brouhaha médiatique autour de l’Ukraine est une guerre de diversion, 2 février 2022
[7] Erich Vad: What are the war aims?
[8] Peut-on séparer la France de la Russie ? Décembre 2022.
[9] Crise de la société occidentale et guerre en Ukraine, 9 décembre 2022.
[10] Cette expansion était aussi immorale puisqu’elle reniait l’engagement donné par James Baker, ministre des affaires étrangère de George Bush, à Michail Gorbatchev « de ne pas avancer l’OTAN d’un pouce à l’est de la frontière allemande ». Lire : How America double-crossed Russia and shamed the West. 9 septembre 2001.
[11] https://www.youtube.com/embed/JrMiSQAGOS4?wmode=transparent&controls=1&showinfo=1&rel=1&modestbranding=1&fs=1&loop=0&html5=1&theme=dark&color=red&autohide=2&sound=on
[12] „Avoiding a long war”. The Rand Corporation. Janvier 2023.
[13] Sursa – https://lesakerfrancophone.fr/des-chars-pour-lukraine-escalade-ou-mystification.
