Punți Peste Decenii (I)

Punți Peste Decenii (I)

0 45

Sînt dator cu continuarea unor seriale, dar pe de-o parte îmi este tot mai greu sa scriu, parcă îmi este silă, pe de-altă parte nu pot să scriu la ordin, chiar dacă este ordinul meu. Vreau să vă împărtășesc, cît mai trăiesc, multele lucruri pe care le știu. Și fac efortul să scriu pe teme spre care mă îndreaptă dispoziția de moment.
Ce vă scriu acum, sărind de la una la alta, pare dezlînat, haotic. Cine va avea însă răbdarea să citească pînă la sfîrșit o să poată să recompună singur un mozaic, un puzzle care reconstituie parcursul României de la revolutie pînă azi.
Am scris suficient despre cele 8+1 servicii străine care au orchestrat revoluția română. 8 servicii din 7 țari (fiindca URSS a contribuit atît prin KGB cît și prin GRU) la care se adaugă MI6, care din cite știu nu a avut o contribuție directă ci a fost placa turnantă între trădătorii complotiști și CIA – nu mă mai refer la asta.

Puterea a fost preluată de trădătorii complotiști, iar un merit a avut și Europa Liberă. Aceasta nu a răspîndit numai imensa minciună cu cei 60.000 de revoluționari uciși la Timișoara, decisivă în ieșirea românilor în stradă, dar a creat și impus falși dizidenți, timp în care cei adevărați erau trecuți sub tăcere.

Ion Iliescu fusese racolat de KGB!
Românii își doreau să cadă Ceaușescu și să vină Iliescu – inclusiv eu îmi doream asta.  Aveam încă de la începutul anilor ’70 unele informații pozitive despre el, nu știu cît de adevărate. Pe cînd era ministrul tineretului, s-ar fi opus la preluarea „revoluției chineze” în cultură iar intr-o ședință de C.P.Ex. în care se discuta despre comportamente deviante ale tinerilor, ar fi spus că în primul rînd ar trebui să avem grijă cum ne educăm proprii copii (el neavînd copii) – dacă declarația este adevărată, Iliescu se referea la Nicu Ceaușescu și la libertinajul acestuia.
M-am lămurit însă repede cum este cu Iliescu și avînd șansa sa scriu în presă încă din prima săptămîna a lui ianuarie 1990, am fost printre primii care am atacat FSN.

Silviu Brucan fusese tartorul. În 1988 plecase la Moscova și la Washington. Ca să nu rămînă urme, viza nu i-a fost aplicată pe pașaport ci pe o foaie volanta, distrusă la întoarcerea în țară.
Securitatea i-a cerut lui Ceaușescu aprobarea arestarii lui Brucan, dar Ceaușescu s-a opus. În semn de recunoștință, în anul următor Brucan a impus împușcarea soților Ceaușescu.
Laszlo Tokes, fost informator al securității, devenise agent AVO.

Generalul Victor Stănculescu contactase la Atena pe șeful antenei MI6 din Grecia iar in Ungaria, la lacul Balaton, se întîlnise cu omologul său ungur și cu șeful GRU în Balcani. El a importat în 1989 din URSS „ciocănitoarea” și simulatoarele folosite în diversiunile produse în timpul revoluției. Șeful antenei noastre din Grecia l-a informat pe Iulian Vlad de întîlnirea lui Stănculescu de la Atena – Vlad l-a trecut în rezervă acuzîndu-l că a supravegheat un demnitar. Un lucru interesant despre Vlad, care nu apărea pe Wikipedia: a urmat cursuri de perfecționare în URSS. Am aflat asta dintr-un articol din presa americană care comenta moartea lui. După dezvăluirea americanilor, a fost nevoită și Wikipedia să o preia.

O prezență importantă în CFSN care i-a mirat de mulți a fost Dan Iosif, un infractor de drept comun, multirecidivist. Dan Iosif însă fusese și el recrutat de sovietici. Printre revoluționari circulă zvonuri (neprobate însă) ca în timpul zilelor petrecute în CC, Dan Iosif i-ar fi împușcat pe cei care își dăduseră seama că revoluția cotise spre o lovitură de stat și că ar fi plecat de acolo cu un sac cu dolari. Dacă asta nu este dovedit, ce este cert este faptul că ulterior a achitat o sumă mare pentru o privatizare. În iunie 1990 a fost unul dintre ghizii minerilor prin București, folosind o mașină a M.Ap.N. Urmînd exemplul lui Caligula, care și-a numit calul Incitatus senator, și Iliescu și-a făcut semianalfabetul penal senator de Giurgiu iar apoi consilier prezidențial. Se pare că atunci cînd se îmbăta, Dan Iosif vorbea mai mult decît trebuia așa că unii nu s-au mirat că a dat peste el un cancer pulmonar galopant. S-a dus să se trateze la Novosibirsk. Și a murit acolo.

De ochii lumii, în CFSN au fost cooptați și cîțiva dizidenți reali care din naivitate au acceptat. Fiind naivi, nu erau periculoși.
Din CFSN mai făceau parte destui care aveau de mult legături cu Ambasada URSS, ca de pildă Gelu Voican Voiculescu sau Mircea Dinescu.
Făcea parte și Ana Blandiana, pretinsa dizidentă, amanta lui Gheorghe (Gogu) Rădulescu, cel mai important agent KGB din conducerea partidului. Cînd am aflat că evenimentele din România fuseseră pregătite cu cîțiva ani înainte, mi-a trecut prin minte ideea că Gogu a sfătuit-o să scrie poeziile pentru a-și crea o aură de dizidență pentru timpurile care se apropie.
În orice caz, pentru poeziile despre poporul vegetal și motanul Arpagic, Ana Blandiana nu a pățit nimic, singurul care a plătit cu funcția a fost răposatul Stelian Moțiu, redactorul șef de la ‘Viața Studențească” și “Amfiteatru”, deși din cîte știu de pe atunci, lipsise de la ședința de redacție în care s-a aprobat sumarul fiind plecat prin țară.
Ce se pretinde cu privire la interzicerea de la publicare în repetate rînduri a Anei Blandiana, sint minciuni ordinare. Despre Gogu Rădulescu, o mențiune – se știe că a murit în 1991 la Spitalul Comunității Evreiești din București. Eu am auzit altceva (sînt multe lucruri pe care le-am auzit, din surse în care am toată încrederea, dar nu am dovezi) și anume că nu a murit acolo, ci evreii au reușit să îl scoată din țară.

Despre Petre Roman se crede că fusese recrutat de DST încă din 1970, cînd fusese trimis la studii la Toulouse. Pentru francezi prezenta un mare interes, întrucît candida la titlul de ginere al lui Ceaușescu (cel puțin așa spera el, dar coana Leana nu îl accepta).

Prim-vicepreședinte al CFSN a fost Dumitru Mazilu, un dizident adevărat. A apărut, tîrziu, teza ca dizidența lui Mazilu a fost confecționată de DIE. Am motivele mele să cred că asta este o minciună. În seara de 12 ian. 1990, în celebra înfruntare de pe tanc, Mazilu îl atacă pe Iliescu.
A doua zi, în urma unei discuții (asta nu o știți!) între Iliescu și Petre Mihai Băcanu, „România Liberă” declanșează un atac furibund împotriva lui Mazilu, care demisionează.

Imediat după revoluție, Iliescu îl pune în fruntea M.Ap.N, pe trădătorul KGB general Nicolae Militaru – prima lui grijă? Să îl atragă în capcană și să îl ucidă (pe el și pe cei 7 subordonați care îl însoțeau) pe cel care îi dovedise trădarea, Gheorghe Trosca.
Iliescu a mai reabilitat un general trădător KGB, Ștefan Kostyal căruia i-a redat gradul.
Principalele ziare cad în mâna agenților KGB. Petre Mihai Băcanu pune mîna pe „România Liberă” (pretinsul ziar al opoziției) iar ulterior Dumitru Tinu pune mîna pe conducerea ziarului „Adevărul” (ziarul puterii) – cele două mari ziare în care semnătura mea era interzisă.

România căzuse în întregime în mîinile trădătorilor de țară.
În martie 1990 este înființat SRI, în fruntea căruia este numit agentul KGB  Virgil Măgureanu. Dar despre Măgureanu și trădătorii care au fost numiți în fruntea serviciilor secrete, mai tîrziu și mai pe larg.
Vreau să mai comentez un lucru.
În ziua de 23 dec. 1989 a fost doborît un elicopter în care se aflau, arestați, generalii Constantin Nuță (șeful IGM) și Velicu Mihalea (adjunctul lui).
Și aici, eu am auzit altceva decît varianta oficială.
După așa zisa victorie a revoluției, cei doi generali au fost arestați la Timișoara cerîndu-se trimiterea lor la București pentru a fi anchetați. Au fost urcați în tren, dar pe traseu trenul a fost blocat pe linie de un elicopter militar. Piloții au declarat că au primit ordin sa îi preia pe arestați și să îi aducă la București pentru a fi audiați cît mai repede – generalii au fost mutați în elicopter. După care, ceea ce nu poate explica nimeni, în loc să plece spre București, elicopterul a fost direcționat spre Alba Iulia, unde a fost doborît de antiaeriană. Dacă mă întrebați pe mine, explicația este aceea că doar la Alba Iulia s-au găsit ofițeri trădători care să accepte uciderea propriilor camarazi de arme, pentru a ucide doi martori foarte importanți în denunțarea complotului internațional ascuns și sprijinit și de șefii securității.
Au fost uciși cei care știau de complot: soții Ceaușescu, care vorbeau la proces despre „agenturi” (și noi, cînd am auzit, rîdeam ca proștii și îi blestemam), au fost uciși cei doi generali, s-a spînzurat în celulă colonelul de miliție Petre Moraru, deși nu avea, precum Crișan, opinci cu nojițe.

Deocamdată ajunge. Sper să mă ajute Dumnezeu să duc la bun sfîrșit ce vreau să scriu.

Dan Cristian IONESCU
Sursa: Incorect Politic

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.