PUNCTUL PE IGREC-ul pensiilor!
Deunanoapte nevasta-mea ma zgaltaie din somn de parca dadusera hotii sau gasise solutia sa puna in practica, inainte de? termen,? teoria lui Einstein.
Si doar o luasem in casatorie drept inteligenta relativ medie, adica om fara prea multe idei aplicabile societatii, ci doar pe plan culinar. Era imbujorata in transpiratia obrajilor tremurand si clampanea din proteza ca la intrarea in rai, cu dreapta intinsa spre sufrageria cu televizorul.
Eu nu aveam din ce clampani. Nu aveam nici dinti, nici proteza,si asta datorita pensiei ajunsa, gratie repetatelor scumpiri la utilitati si papica, aproape minuscula. Iar miscarile imi erau domole in urma subnutritiei. Asa ca ma dusei calm sa vad daca nu cumva crapase ecranul televizorului la vreo aparitie inteligenta de-a lui Basescu.
Ecranul nu crapase si pe el nu era Basescu in lupta cu niste mori de vant pictate de catelandrii sai intelectuali pe peretele societatii prin ridicarea unui picior din spate. Era doar o adunatura eterogena de simpli latrai cu blana mancata de nerealizari in cioplirea osului. Mai vazusem din astia de-a lungul vietii, ba pe unii ii cunoscusem personal, fara a continua insa relatia pentru ca ii numisem oportunisti la mana a treia si pechinezi chiar printre javre. Acuma adunatura de pe ecrane isi infipsese coltii in problema pensiilor. Ati vazut vreodata cum dau maidanezii cu cate o bucata de zgarci pe care nu o pot inghiti de pamant?
Erau reprezentanti ai unor formatiuni politice, reprezentanti ai asa-zisei societati civile – n-am inteles niciodata ca ce sa ma reprezinte X sau Y, persoane necunoascute mie si nealese de mine in acest scop, mai ales broasca umflata Mungiu (umflata la propriu si la figurat!), in interesele mele civile fara sa le-o fi cerut eu-apoi reprezentanti ai unor ONG-uri cu muraturile mirosind a buda politica, plus ceva polito si sociologi. Gasca de gasca de care nu auzisem niciodata. Normal, mie placandu-mi frumosul, nu ajunsesem sa patrund in tainele lombroziene ca sa-mi pot da seama din ce sectie a balamucului venisera fiecare. Dar toti vroiau sa para inteligenti si-si dadeau cu parerea urland, in general mai multi deodata, de nu mai intelegeai nimic. Pana la urma m-am prins ca se dezbatea problema pensiilor si marirea punctului de care depindeau acestea. Ca de ce se adunasera astia ca sa discute respectiva tema nu am inteles, caci nu pareau loviti in tampla de preceptul biblic reglemantand relatia cu persoanele, ci doar de pronosticuri asupra sumei ce le va umple buzunarele dupa emisiune si cat vor mai adauga stapanii lor. Sleahta zbenguia doar cuvinte ce trebuiau sa deplanga starea jalnica a majoritatii pensionarilor sub aspect pecuniar si lansa teorii cu “daca” la inceput, continuand cu sentinte categorice la baza carora se aflau temelii de ceata si impotriva imbunatatirii situatiei. Cica Statul? n-ar avea de unde si efortul financiar i-ar provoca discopatie. Si alte asemenea vrajeli prajite prin tigaile oligarhilor anti si probasescu, cu sos distilat in ultimii 17 ani din lacrimile nevoiasilor pacaliti intr-una.
Am luat maul televizorului si m-am intors in pat. Nevasta-mea se linistise si ne-am pus la taclale. Si nevasta-mea se dovedi mai inteligenta decat o crezusem ani de zile. In doi timpi si trei miscari gasise solutia problemei pensiilor pe care, mandra, mi-o prezenta, iar eu o redau intocmai:
??????????? “ O iei incepand de sus.
Razi din imensele facilitati oferite structurii parlamentare si guvernamentale si reduci total numarul taietorilor de frunze.
Desfiintezi o serie de comisii si comitete sau nu-i mai platesti pe membrii lor separat pentru somnul din sedintele acestora, ca tot au slujbe bine platite in alte parti.
Scapi o palma pensiilor exagerate detinute pe nedrept de fostii activisti, politai si militari, ca astia au tot supt cat au fost activi.
Stingi lumanarea de la pomana data asa-zisei case regale, ca a carat destul cand a intins-o in ’47 de a prins cheag prin Elvetia si alte occidente.
Mai reduci din aparatul administrativ la orice nivel, ca-s destui? arzatori de gaz prin el. Si, de ce nu, confisti la mare viteza averile ilicite, ca cei in cauza sa nu apuce sa-si doseasca slanina. Asta-i cam greu, caci toata gasca? danseaza conga pe furis in vila de dupa cires. Si cu totii sunt manjiti pana peste cap de glodul orgoliului si de cocaine egoismului. Asta e!”
??????????? Ne-am intors spate-n spate, sforaind ca sa uitam de micul dejun.
Da, asta e!
Dan Bota
