PSD-UL DUCE GREUL. OARE?
Pe vremea lui Adrian Nastase asa se spunea. Si era destul adevar in aceasta autolauda. Economia tarii, preluata din „groapa” cederista, crescuse simtitor. Din pacate, nu si la Brasov.
Inflatia, de la 40%, coborase prima oara la o singura cifra (sau asa se laudau guvernantii de atunci). Dar ce este sigur, pregatirea pentru intrarea in Uniunea Europeana fusese predata Aliantei D.A., practic, „la cheie”!
Cand a intrat in alegerile pentru prezidentiale (dupa ce PSD-ul le castigase pe cele locale, ba chiar si parlamentarele…), pe ultima „suta”, Adrian Nastase isi umflase muschii anticipand urcarea sa in scaunul de la Cotroceni: „Acum sarcina noastra este sa revenim la cetatean! Sa promovam o dezvoltare accelerata a economiei, in favoarea cetateanului si sa raspundem astfel asteptarilor alegatorilor nostri, ca si tuturor romanilor.” Urma apoi clasicul tablou cu obiective si sarcini de indeplinit, termene si raspunderi clare si precise, obligatiile ce reveneau principalelor institutii ale statului si ale democratiei… Ce mai, ne pregateam de… fericirea ce urma sa o gasim dupa apropiata aderare la UE. Dar n-a fost sa fie pentru echipa lui Nastase…
Este limpede acum ca principala deficienta (intre atatea existente in activitatea organizatiilor PSD din judete, ca si in enclavele de putere din Capitala) a fost nu atat o aproape explicabila inertie a detinerii puterii, cat mai ales atrofierea spiritului competitiei politice intr-un climat electoral care azi a devenit mult mai incisiv si acid. Nu vrem sa „maruntim” situatia PSD-ului brasovean, caci aici, mustacioasele initiale nici nu puteau fi „citite”, din pricina „imbarligaturilor” sefilor locali.
Nici prin cap nu le trecea atunci pesedistilor ca principalul lor adversar declarat, viitorul presedinte Traian Basescu, avea un singur scop: dislocarea partidului lui Nastase din toate structurile de guvernare, incepand de la varful puterii, pana la ultimele institutii din cea mai indepartata comuna! Totul se juca pe o singura carte, cu care ori castigi potul, ori pierzi totul! Sau asa cum a declarat cam riscant trompeta Cotroceniului, celebra blonda de la Golden Spritz: „Batalia pentru putere va fi pe viata si pe moarte”. Brrr! Parca te ia cu frig. Asta seamana cu un fel de a fi sau a nu fi, ca in Shakespeare.
Noi, alegatorii, parca simtim tensiunea si ne explicam de ce PSD-ul si-a readus in frunte „greii”, care stiu masurile ce trebuie luate, contra cronometru. Razboiul informational declarat este total, presa reusind sa induca un stupid sentiment de culpabilitate unor oameni politici de frunte, care nu sunt pe gustul Cotroceniului. Desi n-ar avea de ce sa incerce asemenea complexe mai mult decat „ceilalti”, chiar si la Brasov, unde „mama Duplicitate” a fost mereu gravida… Pe ultima suta de metri, dusmanii ireconciliabile isi dau mana pe ascuns pentru o miza surprinzatoare: un simplu scaun de ministru, pentru cateva luni… Dar vedeti d-voastra, este vorba tocmai de Justitie, si mai ales de cotloanele Procuraturii. Caci vorba lui Becali, acolo sunt butoanele puterii…
Laboratoarele „Felix”, din ambele tabere (fie motanul, fie tatarul), creeaza adevarate scenarii ale coruptiei, ale… grupurilor de interese, ale politiei politice etc., un intreg arsenal indelung mediatizat. Deocamdata nu vedem decat varful icebergului, dar au „dreptate” si unii, si altii. In centrul „actiunii” sunt amestecate intentionat persoane publice cunoscute, fara nici o legatura cu povestea respectiva. Culmea este ca toata tevatura o declanseaza, nu o data, tocmai „slujbasii” aflati in solda celor cu musca pe caciula, ale caror fapte penale au fost tratate reciproc, cu stupida ingaduinta. Doar „jucatorul” Presedinte s-ar putea sa… incurce jocul. Ca el, se spune, in afaceri n-ar avea nici mama, nici tata…
