Pruteanu preda gramatica la Facultatea de ingeri
De cateva zile, reclamele din Paradis au si traducerea in romaneste. Fericitilor locatari ai Empireului vorbitori de limba romana li se va parea mai dulce traiul in sanul lui Avraam, talmacit si in grai mioritic. De asta se ocupa acum George Pruteanu, lingvistul si pedagogul carismatic plecat dintre din pricina unui cancer. Cel putin asa spun medicii, dar am mica banuiala ca pe domnul profesor de vorbit corect l-a ucis si felul barbar in care ne tratam limba.
George Pruteanu si-a mutat competentele la ceruri intr-un moment in care societatea romaneasca avea mare nevoie de ele. Rostirea romaneasca este in grea suferinta; de pe campul de lupta pe care politicienii si cetatenii simpli se razboiesc zilnic cu limba romana ne parvin inregistrari video elocvente si texte edificatoare. De la high-life-ul alesilor pana la amarasteni, toata lumea pare ca a declarat razboi vorbirii corecte. Intre politicianul Mircea Geoana si cetatenii neinstruiti nu e nici o diferenta in felul in care se comporta, de pilda, cu acuzativul. Geoana spune enervant de des partidul CARE il conduc, asa cum o precupeata zice ca marfa CARE o vinde la taraba e clasa-ntai. Nimeni nu mai are timp si chef de minusculul cuvintel pe, fara de care exprimarile astea zgarie cumplit de rau urechea.
Dar aceasta ar fi doar paguba cea mai mica. Am pomenit-o doar ca sa vedeti ca nici macar elita politicii nu e straina de raul pe care-l facem limbii. Restul clasei alesilor si-a facut un titlu de glorie din vorbitul in dodii. Marean care este Vanghelie a devenit atat de pitoresc cu exprimarile lui incat si-ar pierde jumatate din electorat daca s-ar lasa brusc de stalcit limba.
Slutirea limbii nu inseamna doar vorbitul anapoda, in sfidarea gramaticilor. Un discurs politic gaunos si fara noima, desi corect gramatical, este o jignire la fel de grava la adresa vorbitorilor pe cat este si noianul de dezacorduri pe care-l fac trepadusii ajunsi dintr-un motiv sau altul la televizor.
Omul de rand, bietul, lipsit de instructie, comite uneori monstruozitati verbale, doar din banuiala ca exprimarea lui este prea saraca si ar trebui s-o innobileze cu niscaiva cuvintele pretentioase. Daca cititi acest text, inseamna ca sunteti familiari cu Internetul. Dati o cautare pe Youtube dupa termenul „burlanu” si-o sa gasiti un filmulet cu un cetatean in trening galben, care incearca sa povesteasca la camera cum s-a rupt un burlan la el la bloc. Este, poate, cea mai hilara povestioara pe care am auzit-o vreodata. Profesorul Pruteanu s-ar fi amuzat teribil.
Din pacate, s-a dus. El incepuse de fapt sa plece mai demult dintre noi, pe vremea cand niste idioti de sefi din televiziune au decis ca savuroasa emisiune „Doar o vorba SAT-I mai spun” trebuie sa iasa din grila, pentru a face loc unor porcarii cu audienta. Pana se vor decide s-o reprogrameze, Pruteanu ii va corecta Creatorului micile inadvertente gramaticale din corespondenta cu muritorii. Nici Doamne-doamne nu se va lasa mai prejos si-i va susura mucalit in ureche „George, doar un pacat SAT-I mai spun”, amintindu-i de cardasia cam neortoepica si neortografica cu politica, cu care Pruteanu a avut atingeri nu tocmai ortodoxe de-a lungul carierei sale de traseist poliglot si carturar.
Dumnezeu S-AL ierte!
Vifor Rotar
