Protestul avocaților pe treptele Palatului de Justiție
Unul dinevenimentele zilei de 21 Decembrie 2020, protestul avocaților pe treptele Palatului de Justiție a trecut mai puțin mediatizat de presă.
Luni, 21 decembrie 2020, începând cu ora 11.00, la sediul Palatului de Justiție din București, avocații solidari cu colegul lor Robert Roșu, condamnat pe nedrept la închisoare cu executare, invită la protestul organizat de asociația profesională ADSA toti avocatii, membrii celorlalte profesii juridice.
Sunt invitați la protest, conform comunicatului „orice persoana care nu poate accepta ca:
(i) formularea de opinii este o infractiune, ca
(ii) apararea se identifica cu fapta clientului, ca (iii) judecatorii isi pot comenta propriile hotarari drept gresite INSA hotararile penale „nu pot fi comentate”.
Vă ărezentăm o opinie care sintetizează corect sitația: „O decizie de condamnare in apel nu poate fi explicata decat prin … admiterea motivelor de apel. Or, motivele de apel incrimineaza in INTREGIMEA LOR formularea de opinii, pledoarii, notificari. Nu stiu sincer ce mai trebuie asteptat pentru a trage ultimul semnal de alarma inainte de disparitia avocaturii pentru – cum se spunea la termene – „sustineri contrare adevarului” (!). Adevarul fiind desigur un bun unic, ce apartine procurorului”, scrie avocatul Dan Cristea pe contul său de Facebook.
„E evident un protest pasnic, linistit, care priveste niste valori: independenta profesiei, ratiunea dreptului la aparare, posibilitate de a sustine o convingere proprie fara temere de sanctiuni penale. Ii rog pe toti prietenii mei sa dea share, sa faca vizibil acest strigat si sa participe, cu respectarea legii, conform convingerilor proprii”, mai anunță acesta. Scandalul condamnării cu închisoarea a unui avocat de top a ajuns deja în presa internațională, după cum puteți citi AICI. Ion Cristoiu consideră că numai o Grevă a Avocaților ar mai putea îndrepta eroarea judiciară.
Două judecătoare din CSM reacţionează la scandalul condamnării unui avocat: ‘Independența justiției nu poate fi susținută în cheia absurdului, a negării’
După ce preşedintele ales al CSM, Bogdan Mateescu, s-a exprimat categoric împotriva avocaţilor care protestează din cauza condamnării lui Robert Roşu, judecătoarele Evelina Oprina şi Gabriela Baltag afirmă că „judecătorul trebuie să aibă ochii larg deschiși lumii exterioare”. Acestea semnează o scrisoare publică referitoarea la situaţia generată de condamnarea avocatului Robert Roşu în dosarul Ferma Băneasa.
- CONTEXT: Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a dat joi verdictul în dosarul retrocedării fermei Băneasa. Astfel, remus Truică a fost condamnat la 7 ani de închisoare, Benjamin Steinmetz și Tal Silberstein la câte 5 ani de închisoare, iar prințul Paul a fost condamnat la 3 ani și 4 luni de închisoare. Avocații din România s-au solidarizat cu colegului lor Robert Roșu, condamnat în dosarul Ferma Băneasa, după ce pe fond fusese achitat, constatându-se că şi-a făcut doar datoria de avocat. Avocaţii au protestat luni în mai multe județe din țară pentru că există pericolul ca de acum încolo oricare dintre ei să fie băgat în pușcărie pentru că își fac meseria de avocat. Reacţii critice au venit şi din partea Baroului Bucureşti şi a UNBR.
„Atunci când o soluție judecătorească generează tulburare în societate ori șochează conștiința publică se ridică câteva întrebări, la care, noi, ca judecători – în special – trebuie să reflectăm: ce rol are judecătorul în societate și care este dimensiunea dreptului ce trebuie să prevaleze în săvârșirea actului de justiție?
De ce o asemenea hotărâre a provocat atâta indignare?
1. Se spune în doctrina de specialitate juridică că judecătorul are un rol hotărâtor în statul de drept, deoarece acesta nu poate funcționa cu adevărat decât sub controlul unui judecător, că el – Judecătorul – reprezintă puterea și contraputerea, întruchipând dualitatea drept/forță.
Rezultă, astfel, cât de important este ca profesia de Judecător să fie îndeplinită corect, imparțial și independent în acord cu principiile și valorile care să constituie premisele unui proces drept și ale unei hotărâri demne de încredere. Căci, o soluție neacceptată, care contrariază sau frapează nu poate fi considerată că a răspuns nevoii sociale.
De la judecători, societatea cere dovezi clare ale înțelegerii misiunii lor, adică hotărâri care să exprime atât cunoașterea legii, cât și apoi aplicarea ei corectă, în litera și mai ales în rațiunea ei și în dimensiunea socială și umană a dreptului.
2. Existența dreptului este intim legată de viața socială, astfel încât dreptul este totdeauna fondat pe recunoașterea colectivă. Și cum regulile de drept au importante consecințe implicate în destinul social și individual al omului, judecătorul nu se poate izola, la adăpostul tehnicii juridice, ci el trebuie, așadar, să se plaseze în centrul vieții sociale, asigurând echilibrul atât de necesar într-o societate.
O întrebare legitimă se ridică: de ce această soluție a șocat?
Răspunsul este simplu și se găsește în înțelegerea deplină a dimensiunii sociale a dreptului, care, în opinia publică, pare că, (și) de această dată a fost abandonată, acum, însă, și mai pregnant. De ce? Pentru că a fost condamnat dreptul la apărare. Așa este percepută soluția pronunțată.
Nu comentăm temeincia hotărârii și indiferent de considerentele deciziei date în apel, constatăm că legea se cere a fi interpretată și aplicată astfel încât să nu genereze revoltă, să nu creeze sentimentul că s-a produs o nedreptate.
Oricum, reacția publică nu poate fi ignorată, iar, în esență, aceasta are un conținut atât de grav încât faptul că este rezultatul unei hotărâri judecătorești trebuie neîntârziat să aducă după sine măsuri instituționale ferme.
Judecătorul trebuie să aplice legea cu dreaptă măsură și cu înțelepciune, iar nu să provoace tulburare socială, teamă și îngrijorare.
3. Hotărârea judecătorească ce a surprins, contrariat, izbit chiar pe unii nu este o simplă soluție jurisprudențială. Este mai mult decât atât. Este un moment de cotitură, care ar trebui să declanșeze o dezbatere reală și să identifice soluții concrete.
E momentul ca revolta să ne dea de gândit, să analizăm cum este posibil ca hotărâri judecătorești intrate în autoritatea lucrului judecat să fie ”discutate” de procurori, cum a fost posibil ca judecătorii să repună în discuție hotărâri definitive, cum e posibil – și nu e prima dată – ca două instanțe să dea interpretări juridice diametral opuse aceleiași situații faptice și cum să abandonăm abordările exaltate, militante și cele de genul ”știm noi că e vinovat” dincolo de lege, principii și probe.
E momentul ca sistemul judiciar să răspundă odată pentru totdeauna unor veșnice întrebări: repartizarea aleatorie a cauzelor la instanța supremă – și nu numai – este chiar ”aleatorie”; cum de este posibilă plecarea dosarului la parchet pentru motivarea căilor de atac și de ce nu și la parte sau avocatul ei; cum este posibilă motivarea hotărârilor judecătorești după ce pedeapsa a și fost executată; cum este posibil ca la instanța supremă – și nu numai – mulți judecători să fie foști procurori; cum de problema protocoalelor oculte încheiate cu serviciile de informații, chiar și de către Înalta Curte de Casație și Justiție stă și astăzi nerezolvată pe masa CSM și întrebările pot continua.
Ne recunoaștem, ca părți ale unei instituții cu atribuții pentru găsirea răspunsurilor la întrebările de mai sus, partea noastră de vină în faptul că nu am reușit identificarea soluțiilor de urmat. Dar, am ales să nu acceptăm compromisul și jumătățile de măsură și să mergem pe calea adevărului și transparenței.
Astfel că, în fața unei asemenea indignări publice, ne delimităm de aparițiile pline de emfază care spun că nu se poate discuta o hotărâre judecătorească. Ba, dimpotrivă, consecințele pe care aceasta le generează trebuie analizate, comentate și adoptate cele mai bune decizii. Justiția este un serviciu public, iar o soluție care șochează conștiința publică relevă faptul că undeva s-a produs o fractură: în lege, în interpretarea sau aplicarea ei.
Că s-a produs emoție nu poate fi, de asemenea, de condamnat, căci conștiința juridică a cetățenilor se structurează pe o componentă rațională, dar și pe una psihică, emoțională, astfel că o bună ”politică juridică” a statului, generic vorbind, trebuie să integreze toți factorii care configurează dreptul. E bine că e emoție, pentru că dreptul e intim legat de viața socială, iar legea și, pe baza ei, soluția judecătorească au o incontestabilă încărcătură social-umană. Și, apropos de emoție, să ne amintim că, în urma soluției de achitare a colegilor judecători de la ÎCCJ, a existat în societate o puternică manifestare a emoției generată de hotărârea instanței de atunci și nu a reprimat-o nimeni. Nu înțelegem de ce acum emoția socială ar fi mai dăunătoare și ar trebui cenzurată. Poate doar pentru că uităm prea ușor sau doar pentru că promisiunile de a nu (mai) produce niciodată cuiva rău să fi fost vorbe pe aripile unui vânt pustiu, precum sufletul celor ce s-au simțit cândva și ei nedreptățiți.
4. Să nu uităm nici dimensiunea umană a dreptului care presupune înainte de toate drepturi esențiale ale individului, drepturi care garantează egalitatea deplină a tuturor și posibilitatea lor de manifestare nestingherită în temeiul demnității și libertății. Și, sub acest aspect, garantul drepturilor fundamentale ale omului este Judecătorul.
Hotărârile lui trebuie să fie drepte, umane, să convingă, iar nu să șocheze sau să provoace mânie. Rolul Judecătorului este de a aduce pace în societate, de a face bine și de a restabili echilibrul încălcat.
Judecătorul trebuie să fie un om bun, cumpătat și să dea valoare în soluțiile pe care le pronunță umanității sale. Atunci când, însă, se crede un ”mic Dumnezeu”, înseamnă că și-a ratat misiunea ce i-a fost încredințată.
5. Ne asumăm public să generăm ori continuăm demersurile instituționale ce pot contribui la înlăturarea vulnerabilităților menționate și la îndeplinirea constituțională și adevărată a rolului CSM.
Independența justiției trebuie garantată pentru cetățeni în cele mai profunde sensuri ale ei, neputând fi susținută în cheia absurdului, a negării și a neasumării”, se arată în scrisoarea semnată de judecătoarele Evelina Oprina şi Gabriela Baltag.
Horia D.R.
Sursa: ActiveNews
