Profesorul Corvin Lupu: „Când averea ta este în mâinile altora, ești legat de mâini și de picioare”

Astăzi, ne găsim în aceeași situație. Cu ceva timp în urmă, prim-ministrul Bulgariei i-a „tras un perdaf” președintelui Johannis, cu ridicare de ton, respingându-i propunerile militare antirusești, emanate de la Washington. Bulgaria a înțeles că americanii trebuie să-și facă politica fără să ne împingă pe noi la înaintare, ca apoi să se înțeleagă foarte bine cu Moscova, în dauna noastră. Grecia, Ungaria, Polonia și tot mai mult Slovacia și Cehia promovează politica euro-atlantică cu rezerve și acordând prioritate deciziilor luate prin prisma interesului național și cu preocupare pentru relații de respect și cât mai bune față de Federația Rusă. Serbia, de asemenea, stă în afara Uniunii și nu se racordează la șinele pe care este așezată România. În acest timp, guvernații de la București sunt împinși exclusiv pe calea subordonării euro-atlantice necondiționate. Invitația pe care unele state menționate mai sus au adresat-o României de a coopera pe linia respingerii cotelor obligatorii de refugiați/imigranți a fost denunțată. România nu cooperează, cel puțin la vedere, cu vecinii din Balcani (Grecia, Bulgaria) și cu cei din centrul Europei (Ungaria, Polonia, Slovacia, Cehia) pe linia apărării împotriva execeselor antinaționale ale Comisiei Europene, cum ar fi înstrăinarea pământului și pădurilor, cotele refugiați/imigranți, „coșul comun” al resurselor energetice etc. Astfel, astăzi, suntem în aceeași situație de izolare regională față de toți vecinii noștri, extrem de periculoasă, bazându-ne doar pe o iluzorie apărare a țării din partea unor presupuși aliați îndepărtați, cu deosebire a acelora de peste mări și țări. Istoria ne spune că de un asemenea sprijin nu am beneficiat NICIODATĂ, în mod real și în momente foarte grele. Politica internațională actuală este în consens cu Istoria. Avem exemplele Georgiei și Ucrainei, țări „curtate” de Occident, periate și încurajate să adere la euro-atlantism, ca la ora „H” să fie abandonate sub ploaia de bombe rusești care le-au făcut țăndări.

Peste toate, nu mai avem nici armată… Cu toate criticile manipulatorii la adresa fostei armate naționale, eu afirm cu tărie că România ante-1989 avea capabilități militare cu care se putea apăra împotriva vecinilor, cu excepția Rusiei, chiar dacă aceștia ar fi acționat concertat. Bulgaria și Ungaria, adversari istorici, nu ne puteau doborî. Rămâne problema trădărilor din armată, din servicii și din administrația centrală, care a fost o foarte mare problemă a istoriei României, pe care am abordat-o în articole de specialitate și în cărți, mai ales în Trădarea Securității în decembrie 1989.

M.A.M.: Bine, de acord, dar, concret, ce modele ar putea împrumuta România de la Ungaria, Polonia și alte state cu politici asemănătoare?
Corvin Lupu: Din punctul de vedere al intereselor majorității românești, care concordă doar în parte cu interesele minorităților maghiară, evreiască, țigănească, sau germană, ar fi foarte important ca să se întrerupă jaful companiilor multinaționale, ceea ce se întâmplă și în Ungaria și în Polonia, dar într-o măsură mult mai mică, chiar infimă. Mă refer, pe de o parte, la jaful resurselor naturale, care ar trebui să aparțină inclusiv copiilor români care nu s-au născut încă, iar pe de altă parte la exportul ilegal al uriașelor profituri ale acestor companii străine. Majoritatea acestor companii, nu vreau să spun toate, au contabilitate paralelă: una reală și care evidențiază toate profiturile exportate ilegal și una cu profituri diminuate, minime, sau fără profit, care este raportată și la ANAF și după care se achită taxele. Controale asupra acestor companii s-au aprobat rar, ca urmare a presiunilor ambasadorilor străini care se comportă în România prin încălcarea gravă a statului diplomatic internațional, care fac intervenții și presiuni asupra autorităților române. În acest caz este vorba de sute de miliarde de euro. Lipsa lor este cauza sărăciei și lipsurilor României, o țară bogată în resurse. Timp de 15 ani, sistemul bancar străin din România și-a transferat ilegal sume colosale către băncile „mamă” din Occident, deși, conform actelor normative/caietelor de sarcini de la privatizare erau obligate să investească aceste profituri în România. Neavând bănci puternice românești, pentru a se putea împrumuta pe piața financiară internațională, România și-a transferat rezerva de aur în mâinile marilor puteri colonialiste occidentale. Când averea ta este în mâinile altora, ești legat de mâini și de picioare. Să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim cât de mult ar fi mai contat în România să se facă investiții de 200 de miliarde de euro. Societățile străine de asigurări fac la fel ca băncile.

Ei bine, în Ungaria și în Polonia aceste fenomene negative nu se întâlnesc. Ungaria a denunțat acordul cu F.M.I., a declarat non-grata funcționarii Fondului de la Budapesta, i-a dus la aeroport cu poliția cu girofar și i-a dat afară din țară, ceea ce nu făcuse nici Ceaușescu. Apoi, s-a împrumutat în condiții mult mai bune de la Moscova. Ungaria și Polonia își păstrează marile bănci cu capital majoritar de stat și se împrumută la propriile bănci cu dobânzi minime. Ele dețin control majoritar la toate societățile de producție și de distribuție a enrgiei. În Polonia și în Ungaria nu s-a vândut deloc teren agricol la străini, problema retrocedărilor s-a rezolvat simplu și fără „darea ceasului înapoi” (istoria este istorie și lasă tot felul de urme), încă de la începutul anilor 90, respectarea demnității naționale este prioritară, iar minoritarii etnici nu sunt promovați în funcții de conducere la nivel guvernamental etc. etc.

M.A.M.: Vedeți singulare aceste politici de independență națională?
Corvin Lupu: Există și alte state care duc o politică de suveranitate și demnitate națională. Președintele Cehiei a declarat public, în martie 2016, într-un interviu apărut în presă, tradus și la noi, că după vizita în Cehia a președintelui Chinei și asigurările de posibilă cooperare economică cu această uriașă putere, Cehia este din nou independentă față de S.U.A. și față de U.E. În primăvara anului 2015, ambasadorul S.U.A. la Praga l-a criticat în presă pe președintele Cehiei, Miloš Zeman, pentru că a acceptat invitația președintelui rus Vladimir Putin de a participa la marea paradă de la 9 mai. Urmarea: ambasadorul S.U.A. a fost declarat persona non grata și a fost nevoit să părăsească postul… La București, unde ambasadorii străini își permit abuzuri mari, un asemenea gest este de neconceput din partea… Mă opresc să-i calific pe decidenții din România, pentru că găsesc greu termeni potriviți în interiorul limbajului academic. Revenind la Ungaria și la Polonia, cred că cele arătate mai sus, ca și multe alte măsuri de protecție națională ale celor două țări, sunt cunoscute cititorilor noștri, așa că nu mai insist. Aceste două state, ca și altele, se apără de faza actuală a proiectului U.E., care s-a desfigurat și care slujește cu totul alte interese decât cele clamate când se făcea promovarea modelului U.E. și ni se arăta „gazeta de perete”.

M.A.M.: Domnule profesor, discuția mi se pare ajunsă într-un punct foarte important. Analiza aduce în discuții atitudini politico-diplomatice și secvențe din politica altor state. Desigur, ați făcut referiri critice la situația din România, dar cum vedeți viitorul și ce sfaturi le-ați da guvernanților noștri dacă ar veni la dumneavoastră să urmeze cursurile dumneavoastră de la facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu?
Corvin Lupu: Nu cred că le-ar strica guvernanților să se școlească în plus, dar cred că ei nu simt nevoia perfecționării. Nici eu nu m-am avântat să dau lecții, nici când am fost chemat, din lipsă de încredere în acești politicieni aserviți total străinilor. Am fost desemnat să particip la discuțiile inițiate de Departamentul Securității Naționale pentru elaborarea proiectului unei legi a securității naționale, care lipsește. Ei vor să facă legea fără să fi definit, în primul rând, ce este interesul național, să știm și noi ce vrem. Securitatea națională se poate legifera doar după ce știm care este interesul național și, în funcție de componentele acestuia, se poate configura legea. La liderii post-decembriști ai Românie, „interesul național” a fost și este telefonul stăpânilor de la Washington, Berlin sau Bruxelles. Or, ei nu vor să aducă pe masa discuțiilor această problematică, pentru a nu risca să se trezească cu acte normative care să consolideze spiritul național și românismul, pe care ei luptă să-l extirpeze. Este suficient să exemplificăm cu promovarea mișelească, pe ușa din dos, a Legii 217/2015, o lege antiromânească care dovedește, în adâncurile ei, că judeo-bolșevicii perioadei ocupației militare sovietice s-au întâlnit și s-au aliat peste șapte decenii de istorie cu judeo-capitaliștii de astăzi, mulți dintre cei din România fiind urmașii de sânge ai judeo-bolșevicilor grupării comuniste conduse de Ana Puker și a Securității torționarilor „Pantiușa”+Nikolschi & CO. N-am vrut să mă duc și am rugat un coleg, profesor universitar și general S.R.I. să participe în locul meu. N-am regretat că n-au făcut decât să adune niște experți ca să poată „bifa” consultarea acestora și cu asta rămâne cum vor hotărî consilierii străini. Suntem ca în 1950. Dar, atunci pierdusem un război în timpul căruia pătrunsesem cu armatele pe teritoriul inamicului, îi distrusesem sate și orașe… Am pierdut, am ajuns sub ocupație militară străină și trebuia să plătim pentru asta. Acuma suntem în situația de parcă am fi mai pierdut un război! În ziua de astăzi, în mod paradoxal, se pare că am pierdut războiul cu „aliații”, cu „prietenii”! Perioada post-comunistă și prietenia cu Occidentul ne-a adus pierderi mai mari decât cele două războaie mondiale și cutremurul din 1977, luate la un loc. Nu este o exagerare.

M.A.M.: Și totuși, domnule profesor, ce propuneți?
Corvin Lupu: Întrebarea este extrem de complexă, dar nu vreau s-o ocolesc și am să spun, foarte pe scurt, câteva idei. În primul rând, după lovitura de stat din decembrie 1989 nu s-a elaborat nici un proiect solid de țară, până astăzi. Nu avem proiecte de țară nici la nivelul Departamentului Securității Naționale și nici la S.R.I. Guvernul nici nu-l mai pomenim și nici nu-l mai caracterizăm. Fac o cât mai scurtă înșiruire a unor momente ale evoluției post-decembriste. La început, am reintrat în sfera sovietică de dominație, chiar în dimineața de 22 decembrie 1989, când au sosit la M.Ap.N. generalii sovietici Mihailov și Bociaev, care au preluat comanda. L-au impus pe Ion Ilici Iliescu, iar acesta a dorit promovarea unui socialism „neîntinat”. Am fost ultima țară care a ieșit din Tratatul de la Varșovia… Când am plecat noi, în alianța militară comunistă nu mai era nimeni! Apoi, Iliescu l-a supărat tare pe Gorbaciov când Parlamentul a respins prin vot tratatul româno-sovietic (primăvara 1991). Iliescu a fost singurul președinte din lume care i-a felicitat pe bolșevicii conservatori stalinisto-brejnieviști, după ce aceștia au preluat puterea la Moscova, prin puciul din 19-21 august 1991. Atitudinea României a nemulțumit și gruparea naționalistă rusă (adversara conservatorilor), condusă de Boris Elțân și de mareșalul Pavel Grachov. În 2 septembrie 1991, președintele Iliescu a recunoscut oficiașl Republica Moldova ca stat suveran și independent… Altă crimă! Nemaiavând „loc de întoarcere” la Moscova, Iliescu a trecut la apropierea de Occident (1992), începută prin predarea rețelelor informative și a ofițerilor deplin conspirați, operațiune în care „s-a distins” și generalul Ioan Talpeș. Niște trădări grosolane ale intereselor profunde ale statului român… În 1997 minorii Emil Constantinescu (președinte), Petre Roman (președinte al Senatului) și Adrian Severin (ministru de Externe) au „negociat” și au semnat Tratatul cu Ucraina, prin care am recunoscut apartenența la Ucraina a unor teritorii românești (nordul Bucovinei și sudul Basarabiei). O nouă crimă! Domnitorii statelor românești, regii României și conducătorii regimului socialist de stat nu au recunoscut apartenența unor teritorii românești la alte state. Nici măcar în timpul ocupației militare străine. În 1997, trădătorii României au spart gheața.

Încet, încet ne-am apropiat și împrietenit cu Occidentul până la etapa îmbrățișărilor, doar că în timp ce ne îmbrățișam, ei ne buzunăreau…

Un proiect solid de țară presupune clarificarea celor mai multe dintre necunoscutele legate de evoluția sistemului internațional și variante pentru toate situațiile. Proiectul de țară nu poate fi trainic dacă este construit împotriva vreunei mari puteri. Or, în etapa actuală, când Războiul rece a fost reluat cu intensitate mereu mai mare, România are relații foarte proaste cu Rusia ceea ce este o mare greșeală, care crează vulnerabilități de securitate. Spre această situație am fost împinși de aliații noștri, după părerea mea, cu rea credință, pentru satisfacerea intereselor de continuare a dominației asupra României și de extorcare a ei.

Mergând pe ipoteza că U.E. nu se va prăbuși repede și, deocamdată, nu vom fi transferați în zona de influență a Federației Ruse, cred că statele mici și mijlocii din Europa, care au influență limitată în sistemul decizional de la Berlin și de la Bruxelles, ar trebui să militeze pentru respectarea principiului inițial al U.E., de organizație de state suverane și să nu accepte sub nici o formă evoluția actuală de transformare a U.E. în state unite ale Europei, ceea ce nu s-a discutat și nu s-a decis de către nimeni, ceea ce nu trebuie acceptat sub nici o formă, chiar dacă cea care presează în această direcție este oculta. Pe această linie de gândire și de acțiune, România trebuie să își pregătească bin ieșirea din structurile euro-atlantice și să aleagă momentul potrivit, raportându-se, desigur, la evoluțiile imprevizibile ale sistemului internațional. Eșecul proiectului euro-atlantic este evident. Proiectul euro-atlantic este ținut în viață prin resuscitare permanentă și prin propagandă. Recunoașterea generalizată a eșecului este doar o chestiune de timp, posibil de ordinul deceniilor, dar, posibil și mai repede. De altfel, încă din 2013, George Fridman, făcând o analiză despre România, comandată și plătită de Banca Națională, ne-a recomandat pregătirea pentru momentul prăbușirii Uniunii Europene și al Euro. Mi-aduc aminte că în anii 1990-2000, cei care puneam la îndoială proiectul euro-atlantic, eram imediat „taxați” ca fiind comuniști și securiști. Astăzi, văd că „savanții” care au manipulat pe cei pe care i-au putut manipula prezentând proiectul euro-atlantic ca fiind de o superioritate cosmică, ireversibil și infailibil, nu se rușinează, nu bagă capul în pământ, chiar fără să le arate nimeni obrazul și se repoziționează pe alte tranșee, explicând de fiecare dată că înfrângerile sunt victorii, iar dacă victoriile nu sunt depline, de vină sunt doar persoane, nu „sistemul ticăloșit” și, mai ales naționaliștii. Deci, tot noi… Cel puțin propagandiștii repliați de la Cotroceni pe micile ecrane, sunt de-a dreptul grețoși prin manipularea pe care o promovează. Da, domnule director Marinescu, dar acest model va muri singur fără să se tragă nici un glonț împotriva lui.

În același timp, Europa are un document juridic de importanță istorică fundamentală: Actul Final al Conferinței O.S.C.E. de la Helsinki (august 1975) care reglementează principiile care guvernează raporturile dintre state. Actul Final nu a fost abrogat și nici contestat, doar că nu mai este respectat. El este în vigoare. El legiferează raporturile dintre state proclamând egalitatea în drepturi, principiile neamestecului în treburile interne, ale obligativității respectării suveranității și independenței naționale, respectarea statu-quo-ului teritorial, principiile avantajului reciproc etc. Apartanența la N.A.T.O. și la U.E. nu presupune abrogarea acestor prevederi și nu exonerează pe nimeni de obligativitatea respectării prevederilor Tratatului O.S.C.E., semnat de 32 de state europene + S.U.A. și Canada. După părerea mea, este unul dintre cele mai bine construite acte normative din Dreptul internațional contemporan. Invocarea acestui tratat este inatacabilă. El nu a fost niciodată contestat, doar că puterile occidentale nu l-au mai respectat pentru a putea să inițieze agresiuni, să dezmembreze țări, să modifice granițele și să creeze noi state, într-un cuvânt: să-și facă de cap în relațiile internaționale, profitând de criza temporară și de modificarea modului de promovare a propriilor interese de către Uniunea Sovietică/Federația Rusă, în perioada crizei sale temporare, când lumea părea să fi rămas unipolară („cocostârcul”).

Și iată, domnule director Marinescu, am făcut o propunere pe care o putem socoti importantă. Toată linia politică din România ar trebui focusată pe promovarea românismului pe termen mediu și lung și a necesităților vitale ale națiunii: apărare, educație, sănătate, drepturi sociale (nu ajutoare), administrație profesionistă, măsuri reparatorii pentru toate abuzurile colosale făcute prin retrocedări abuzive și înstrăinări nepermise de resurse naturale, tezaur etc. Proiectul trebuie făcut acordând prioritate majorității românești și nu din cârpeli și din reforme care să submineze, de fapt, nucleul vital al națiunii române. Din reformă în reformă, ni s-a lichidat baza materială, ni s-a subțiat grav resursa umană și ni s-a bulversat organizarea socială. Sunt foarte multe lucruri de făcut, prin noi, de către noi și fără ingerințe străine. Din păcate, la noi, chiar și liberalii au abandonat „rețeta” cea mai tare a lor, cheia succeselor lor istorice: politica prin noi înșine! Aceste necesități ale proiectului de țară pentru România trebuie determinate, clasificate, analizate și finalizate prin acte normative stabile, care să nu fie racordate la interese de moment sau de scurtă durată, sau ale străinilor. În primul rând ar trebui să ne apărăm de efectele perverse ale deznaționalizării promovate de globaliștii judeo-capitaliști, ceea ce alte state, parțial enumerate în prezenta discuție, fac de câțiva ani buni. Noi am fost și încă mai suntem ținuți în chingi care să ne împiedice să acționăm în acest sens. Acest lucru, cum am afirmat și în discuția trecută, este făcut de minoritarii impuși de străini la conducerea României, care conduc țara împotriva românilor.

M.A.M.: Mulțumesc cu deosebit respect, domnule profesor.
Corvin Lupu: Am uitat să spun ceva cititorilor noștri, domnule director. Aflu acum, pentru că la informații, oarecum, ne mai pricepem și noi, că evreii din administrația Facebook nu știau cum să mai determine administratorii de grupuri să retragă postările cu interviul nostru despre BREXIT. Să nu le ajute Dumnezeu!

Doresc cititorilor noștri, cu deosebire românilor, numai bine!

A consemnat Marius Albin MARINESCU

http://www.justitiarul.ro