Probele ADN pot fi falsificate
Probele ADN pot fi falsificate, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii israelieni, descoperire care poate submina credibilitatea acestei proceduri, considerata o metoda de investigare standard in anchetele organelor de politie, informeaza nytimes.com.
Oamenii de stiinta au fabricat probe de sange si de saliva continand ADN de la o alta persoana decat donatorul mostrelor. Ei au demonstrat, totodata, ca, daca au acces la un profil ADN dintr-o baza de date, pot sa construiasca o proba ADN care sa se potriveasca acelui profil, fara sa mai fie nevoie sa obtina o mostra de tesut de la acea persoana.
„Poti sa regizezi o scena a crimei”, a explicat Dan Frumkin, coordonatorul acestui studiu, publicat in revista Forensic Science International: Genetics.
Dan Frumkin este fondatorul companiei Nucleix, cu sediul in Tel Aviv, si a inventat untest capabil sa distinga ADN-ul real de cele fals . El doreste sa vanda acest test si altor laboratoare de medicina legala din strainatate.
Plasarea probelor false de ADN la locul unei crimei este doar una dintre implicatiile acestei descoperiri. O posibila invadare a vietii private este o alta.
Folosind tehnici similare, este posibila „piratarea” ADN-ului unei persoane, mostrele putand fi recoltate de pe un pahar sau un muc de tigara folosite de donator si transformate in probe de saliva , de exemplu. Acestea pot fi supuse unor teste genetice ce masoara vechimea lor si riscul „posesorului” de a contracta diverse maladii. Celebritatile ar trebui sa inceapa sa se teama de „paparazzi genetici” de acum inainte, a explicat Gail H. Javitt, de la Genetics and Public Policy Center, din cadrul John Hopkins University.
Tania Simoncelli, consilier stiintific al American Civil Liberties Union, considera ca aceasta descoperire este ingrijoratoare: „ADN-ul este mult mai usor de plasat la locul unei crime decat amprentele. Am creat un sistem judiciar care se bazeaza tot mai mult pe aceasta tehnologie”.
Expertii israelieni au fabricat aceste probe de ADN prin doua metode. Una dintre ele necesita un esantion mic de ADN, extras dintr-un fir de par sau prelevat de pe un pahar folosit. Cercetatorii au marit esantionul astfel incat sa obtina o cantitate mai mare de ADN, cu ajutorul unei tehnici intitulate „amplificarea intregului genom”.
Autorii studiului au prelevat o proba de sange de la o femeie si au centrifugat-o, pentru a elimina celulele albe, care contin ADN. In plasma ramasa, ce continea doar celule rosii, cercetatorii au introdus ADN-ul obtinut prin amplificare, extras din firul de par al unui barbat.
Deoarece celulele rosii nu contin ADN, tot materialul genetic din acea proba de sange venea de la barbatul care a participat la experiment. Autorii au trimis proba unui renumit laborator american de medicina legala, care a analizat-o ca pe o proba obisnuita de sange, prelevata de la un barbat.
Cealalta tehnica se bazeaza pe profilurile ADN, stocate in bazele de date ale organelor judiciare ca o serie de numere si de litere corespunzand variatiilor a 13 zone din genomul uman.
Cu ajutorul unei secvente de ADN intalnite in structura genetica a multor oameni, cercetatorii au clonat mici fragmente de ADN care reprezinta variatiile comune fiecarei zone, creand, totodata, o „biblioteca” a acestora. Pentru a fabrica o proba ADN care sa se potriveasca oricarui profil, ei au amestecat aceste fragmente. Este necesara o biblioteca de 425 de fragmente diferite de ADN pentru ca acoperi intreaga gama de profiluri posibile.
Testul conceput de compania Nucleix, care identifica probele „fabricate”, se bazeaza pe faptul ca ADN-ul amplificat – folosit in aceste tentative de frauda – nu este „metilat”, adica nu contine anumite molecule care, in mod obisnuit, sunt atasate de ADN in anumite puncte specifice, de obicei pe anumite gene inactive.
