Prin ANAF putem lua Ardealul înapoi !

Românii s-au săturat să audă că li s-au furat Ardealul, pădurile şi munţii. Sunt dezgustaţi de ambiţiile trufaşe ale unor prinţişori vopsiţi care au tupeul să pretindă jumătate din Bucureşti. România trebuie să sancţioneze retrocedările ilegale şi abuzive sau de măsură să submineze interesul naţional, prin instrumente fiscale. Este adevărat că principiul de respectare a proprietăţii private este de neatins, însă totodată foarte adevărat este că România în materie fiscală este încă un stat suveran care poate percepe orice fel de impozite cuvenite să atingă un obiectiv naţional.

Vestea bună este că nimeni nu ne-a luat nici Ardealul „furat” în spinare şi nici pădurile, câmpiile, muzeele sau teatrele redobândite ca să le ducă peste hotare. Ele se află din fericire în România, iar ac de cojocul mafiei retrocedărilor îl reprezintă instrumentele fiscale de natură să corecteze erorile grave comise în această materie. România ar avea chiar şansa să strălucească la Bruxelles drept elev model în domeniul fiscalităţii, implementând un set de impozite după tehnici moderne şi nediscriminatorii, în conformitate cu legislaţia europeană. Pentru impertinenţa de a fi dobândit ceva ce nu li se cuvine unor beneficiari, fiscalizarea acestor „tranzacţii” este pe deplin motivată şi de nevoie de resurse financiare publice şi de a asigura echitate fiscală în România.

Aria de aplicabilitate o reprezintă retrocedările pentru care există dovezi că sunt majoritatea ilegale, care au fost realizate prin dobândirea de drepturi litigioase (redobândirea nu s-a realizat de moştenitor, ci de o persoană terţă care i-a cumpărat acest drept), moştenitori de la gradul 3 în sus, moştenitori ai căror rude au beneficiat o dată de compensaţii de la statul român sau ale căror proprietăţi au fost confiscate prin aplicarea unor tratate internaţionale aflate încă în vigoare.
Fiscalizarea valorii activelor redobândite trebuie impozitată cu o rată de 40% pentru a descuraja astfel de tranzacţii oneroase. Similar modelului fiscal elveţian, o succesiune din partea unei rude îndepărtate se impozitează în unele cantoane cu peste 40% din valoarea activelor.

Obiectul (materia impozabilă, substanţa asupra căreia se va stabili obligaţia de plată) va fi reprezentat de valoarea reală actuală (de piaţă) a activelor retrocedate (indiferent de anul intrării în posesie). Trebuie avută în vedere şi valoarea compensaţiilor băneşti încasate pe nedrept pentru drepturi de proprietate care nu au putut fi reconstituite integral (necuvenite, dar pretinse). O atenţie aparte trebuie acordată retrocedărilor realizate la solicitarea unor moştenitori care s-au stabilit de mult în afara graniţelor ţării, al căror interes a fost doar dobândirea unor proprietăţi (unele declarate simboluri naţionale) în scopul revânzării, fără a ţine cont de impactul asupra societăţii. Consecinţa acestor manevre este revoltătoare; unele instituţii publice indispensabile societăţii au fost (sau urmează să fie) închise tocmai datorită revendicărilor unor persoane dezinteresate de problemele naţionale. În majoritatea cazurilor retrocedărilor ilegale/abuzive s-au exacerbat drepturile fundamentale fără a se ţine cont de faptul că acelaşi act (Constituţia) invocă şi îndatoriri fundamentale (precum fidelitatea faţă de ţară şi apărarea ţării).

Retrocedările din România constituie una dintre cele mai comune şi prioritare subiecte ale societăţii româneşti. Diferite analize semnalează probleme grave, „furt şi trădare naţională, cu grave implicaţii asupra siguranţei naţionale” (prof. univ. dr. Mihai D. Drecin, Universitatea din Oradea), „rapt în numele respectului proprietăţii” (prof. univ. dr. Damian Hurezeanu, specialist în istorie agrară), „abuzuri şi interpretări aiurea ale legii retrocedărilor” sau „răul numit restitutio in integrum” (Lazăr Lădariu).

Retrocedările ilegale, expuse prin mass-media, şochează prin dimensiunile fabuloase ale proprietăţilor redobândite, de la hectare de păduri la muzee, teatre, sau chiar şi sate întregi în Transilvania. Nu mai prejos stau modelele de inginerie financiară prin care cu ajutorul unor judecători şi notari s-au realizat nişte redobândiri halucinante. Numele beneficiarilor sunt de cele mai multe ori bine cunoscute.
Propunerile de a stopa sau sancţiona retrocedările ilegale au slabe şanse să fie aplicate, deoarece s-ar apela la organul legislativ ca să corecteze o greşeală pentru care el însuşi este răspunzător pentru acest dezastru naţional. Aplicarea unui astfel de element fiscal corectiv ar include şi retrocedările realizate la comandă politică.

P.S. Atentie brasoveni! Putem fi de acord ca statul român să fie chiriaş al muzeului „Castelul Bran”. Dar la fel de acord suntem si cu un impozit pe valoarea acelui castel, achitat de către succesorii fericiţi, astăzi cu burţile la soare pe Coasta de Azur.  Mândria faţă de ţară se manifestă şi prin principiul justei impuneri.

Radu Golban