PREMIUL NOBEL PENTRU DIZIDENTA POLITICA?

PREMIUL NOBEL PENTRU DIZIDENTA POLITICA?

0 99

Herta Muller, proaspata laureata a Premiului Nobel pentru Literatura (o surpriza veritabila pentru critica literara din Germania) era cunoscuta in tara lui Goethe mai mult pentru opiniile dumisale… politico-economice, care ii erau solicitate de mass-media. Multi o socoteau „romanca de serviciu”, pentru ca era mai la indemana reporterilor si avea oricand la indemana raspunsuri „anticomuniste” pentru problemele Estului.

Acum, cand a fost intrebata despre Romania, tara ei natala, unde si-a petrecut mai mult de jumatate din viata, a declarat cu o grimasa usor jenata: „Eu am invatat romaneste la 15 ani… Tara mea e Germania.!” In anul 2005, notabilitatile din comuna sa natala, Nitchidorf, jud.Timis, au dorit sa dea scolii unde a invatat numele ei… pe atunci mai putin celebru, insa scriitoarea a refuzat, precizand ca nu vrea sa-i apara numele nici pe vreo placa comemorativa.

Asta e, nu poti sa contrazici un laureat Nobel… Desi, in privinta cunoasterii limbii romane, tare ne-am indoi, stiind ca in vremea lui Ceausescu nu aveai cum sa treci prin scoala fara sa cunosti limba oficiala a tarii. Cum, necum, Herta Muller a terminat o facultate la Timisoara si chiar s-a afirmat ca scriitor de limba germana prin cele patru carti publicate in Romania, pe banii Statului. Acelasi Stat care i-a facut insa si destule mizerii pentru opiniile dumisale excesiv de „liberale” pentru… gusturile puterii de-atunci.

In testamentul sau, Alfred Nobel, descoperitorul dinamitei, stabilea drept criteriu pentru Premiul in literatura, „cea mai remarcabila lucrare, cu tendinta idealista”… Oricum, „Nobelul literar” nu se mai acorda de mult cele mai remarcabile lucrari din anul anterior, iar in ceea ce o priveste pe Herta Muller, valoarea literara a operei sale este pregnant marcata de „valoarea” mesajului politic de dizident anticomunist.

Din pacate, inca de la primul Premiu Nobel, acordat in anul 1901 francezului Sully Prudhomme, nu valoarea literara a fost criteriul decisiv. Acesta, un autor oarecare de alegorii poetice, a fost laureat mai degraba dintr-o „confuziune” a juriului, care a ignorat, la vremea respectiva, giganti ai literaturii universale precum Tolstoi sau Ibsen. Seria anonimilor in care se va inscrie si Herta Muller este lunga. Cum la fel de lunga si lista unor scriitori ilustri, ignorati in secolul XX care abia incepuse: Proust, Joyce, Kafka, D.H.Lawrance, Claudel, Ezra Pound, Borges, Celine, Llosa, Greene, sunt doar cativa. Multe motivatii de refuz au fost politice, cum la fel, poate ca si anul acesta, tot politice au fost criteriile „militantiste” ale decernarii…

Emotionali cum suntem ca popor latin, romanii au avut si au in continuare complexul Premiului Nobel. Ne-am „scos” prima data prin George Emil Palade, savantul romano-american, laureat Nobel in 1974, sarbatorit cu pompa si la Bucuresti, date fiind bunele relatii romano-americane. Mai recent, ni l-am adjudecat cumva si pe israelianul Elie Viessel, celebrul militant pentru descoperirea adevarului despre crimele fasciste, nascut la Sighet si deportat la frageda varsta in lagarele mortii. Iar acum pe Herta Muller, care si ea se „distanteaza” de tara natala.

Ei si? Nici Turcia, Taiwan, Coreea, Bulgaria nu au decat un laureat Nobel si toti in domeniul literaturii. Grecia are doi, dar daca s-ar da retroactiv, toti clasicii literaturii si filozofiei antice ar trebui sa fie laureati Nobel. Adevarat, USA are 156 (dar, ca si Palade, cei mai multi fiind originari din alte tari), iar Germania, 92, marea majoritate fiind insa nemti… nemti!

Pe partea scriitoriceasca, intre propunerile absolut indreptatite, ignorate cam fara motiv de celebrul Juriu de la Stockholm se inscriu Eugene Ionesco si in mod deosebit Liviu Rebreanu. Foarte apreciatul scriitor pe plan european, dar si cunoscut diplomat , l-a „ratat” la mustata in 1920, in favoarea scriitorului polonez Reymont, ce s-a bucurat atunci de un lobby mai eficient. Scriitori de valoare universala a fost si Sadoveanu, ori mai tarziu Arghezi sau Nichita Stanescu, nominalizati si ei pentru Nobel.

Cel mai aproape s-a aflat insa, la sfarsitul deceniului cinci din secolul trecut, marele poet si filozof Lucian Blaga, dar un Premiu Nobel acordat unui scriitor dintr-o tara comunista, in acei ani ar fi insemnat un fel de „blasfemie” la adresa militantismului comunist. Chiar si Boris Pasternak, autorul celebrului roman „Doctor Jivago”, a fost obligat de Hrusciov sa refuze onoranta distinctie, fiind amenintat cu retragerea cetateniei.

Ce vremuri dureroase, de care au avut parte si destui dintre sasii transilvaneni ori svabii din Banat, pedepsiti cu deportarea la munca in minele din Donbas si Ural, platind pentru faptul ca erau de origine germana. Intre acestia, din nefericire, si mama Hertei Muller. Poate, oare, sa fie o reparatie peste timp un Premiu Nobel pentru literatura? Mai ales ca literatura Hertei Muller isi extrage toate subiectele fictiunii literare din framantatul obsedant deceniu si mai apoi din aceeasi obsedanta perioada totalitara, de care s-a desprins in 1987…

D.D. Rujan

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.