Premianti la matematica dar corigenti la intins mana
Nu cred ca exista vreun discurs al functionarimii din Ministerul Educatiei, inclusiv ministrul care se gaseste vremelnic in fruntea institutiei, in care sa nu apara cuvintele „creiere” si „exod”. Toti, dar absolut toti, vorbesc cu naduf, competenta si ingrijorare despre fenomenul migratiei tinerilor dotati catre tari mai primitoare si mai dispuse sa le aprecieze inteligenta. Diriguitorii Educatiei aproape ca au incadrat incidentele de acest fel la capitolul maladii juvenile.
Cand nu jelesc in urma superdotatilor care aleg sa paraseasca Romania pentru ca n-au gasit aici conditii sa-si puna talentul in valoare, functionarasii au alta placa in repertoriu. Cu aceste ocazii aflam proiecte marete de retinere in patrie a celor dornici sa plece aiurea, prin momirea lor in programe indigene, menite sa le exploateze valoarea in interes national.
E drept ca un numar infim de norocosi se bucura de facilitatile oferite de statul roman in compensatia mirajului strainatatii. Ceilalti sunt ca si invitati sa paraseasca tara si sa-si asume hula natiunii pentru ca au profitat de sistemul de invatamant romanesc pana s-au format.
Nu stiu in care din cele doua categorii vor intra elevii Liceului de Informatica „Grigore Moisil” din Brasov atunci cand vor absolvi facultatile pe care le vor alege. Deocamdata, se conving pe propria piele de beneficiile oferite de stat elevilor exceptionali. Informaticienii de la „Grigore Moisil” participa de 8 ani de zile la diverse concursuri internationale de informatica, in care s-au obisnuit sa exceleze. Mentiuni, dar si premii I si II la finalele acestor intreceri la care se infrunta elevi dintre cei mai inzestrati din lume.
In ciuda palmaresului acumulat cu truda, informaticienii brasoveni sunt pusi in ipostaze umilitoare de sistemul de invatamant caruia i-au dus faima. Elevii s-au calificat si anul acesta la finala concursului American Computer Science League, pe care au castigat-o anul trecut. Pentru ca echipa lor sa ajunga in Statele Unite insa, elevii au nevoie de mai bine de 20.000 de dolari, bani pentru cazare, hrana si transport. Inspectoratul Scolar Judetean si Ministerul Educatiei nu aloca nici un ban acestei actiuni, pe motiv ca nu se desfasoara sub egida lor. Asa ca, intre orele de curs si cele de meditatii, elevii sunt siliti sa bata la poarta firmelor brasovene, in speranta ca vor gasi un patron milostiv care sa-i sponsorizeze.
Cersitul este insa o indeletnicire mai grea decat programarea pe calculator. Premiantii la matematica s-au dovedit corigenti la intins mana. Cu o luna inaintea plecarii, n-au reusit sa stranga decat 2.000 de dolari, ceva mai putin de 10% din suma de care au nevoie. Municipalitatea s-a angajat deja sa acopere jumatate din costul transportului, dar plecarea in State ramane la fel de incerta.
Inspectoratul si Ministerul predau astfel o lectie aspra elevilor, pe care ar fi descoperit-o oricum la terminarea studiilor, cand ar fi dat piept cu viata reala. Au macar privilegiul de a sti cu aticipatie ca degeaba ai neuroni in creier, daca n-ai nimic in tescherea.
Vifor Rotar
