Povestea debutului lui Alexandru Arșinel, povestită de El insuși…
Dupa ce am picat examenul la Politehnica, tata a vrut sa ma duca la Revizia de vagoane, sa ma faca ciocanar. Acolo am dat peste un domn inginer, care tinea foarte mult la tata. Fusese angajat la Teatrul National, la miscarea de amatori si era… secretarul de partid de acolo. In acea vreme, … CFR-ul conducea Romania.
Gheorghiu-Dej era ceferist de origine si, cei mai multi activisti si conducatori, proveneau din randul ceferistilor.
Inginerul acesta a fost trimis secretar de partid la …Teatrul National. L-a intrebat pe tata „Ce face Nelu al tau?”, asa mi se spunea acasa, Nelu. I-a spus ca nu am intrat la facultate si ca m-a dus sa ma faca ciocanar la CFR….
„Pai cum, in frig, in ger… mai Traiane, de ce nu-l lasi sa vina sa faca figuratie la National”, i-a spus inginerul, tatei. „Golanul, atat ii trebuie, sa ajunga si pe scena! Sa rida lumea de el,”
Tata s-a mirat si a raspuns „merge.. il lasam acolo”. Am mers acolo, imediat am fost… distribuit figurant in „Rigoletto”, pentru ca si Opera si Nationalul erau in aceeasi sala. Apoi, in „ O Scrisoare pierduta”, in „Despot-Voda”, in „Chirita”, cu marele actor iesan Miluta Gheorghiu…
Teatrul National din Iasi avea o pleiada de actori imensi, la vremea aceea, uriasi. Noi, figurantii stateam intr-o camera destul de mare, la teatru, unde ne si dezbracam si ii vedeam pe figuranti ca citesc, citesc… Cand i-am intrebat ce, mi-au raspuns ca invata sa dea examen la Institutul de Teatru. „Si la ce se da acolo? intreb eu. O poezie, un monolog…„ Dar matematica ? fizica?… Nu!? Aici e de mine”.
Facand figuratie, de multe ori intr-un spectacol, invatasem, de exemplu, „Despot-Voda”, pe de rost. Cand a fost vorba sa ma hotarasc, am citit intr-un ziar ca ”pe 5 iulie este ultima zi pentru examenul la cursurile de pregatire pentru Institutul de Teatru”. In mintea mea, nu stiam ce sunt alea cursuri de pregatire, credeam ca este ultima sansa sa dau examen. Dupa o noapte de sosoteli, de suparari, tata mi-a dat 400 de lei, suta era mare… M-a trimis la un var de-al meu, sa stau. In zapaceala mea, nu-mi scosesem nici actele de la Politehnica, unde picasem …
Am intrat la examen, clasa era pe la etajul trei, deja o parte daduse examenul si era pe hol. Cand a iesit ultimul, am batut la usa „ Buna ziua! Sunt din Iasi, vreau sa ma ascultati ca mai am doar 100 de lei, bani de tren si sa vedeti daca pot sa intru sau nu, daca nu, sa plec acasa”.
Minunata Doamna Irina Rachiteanu a ridicat mirata ochelarii pe frunte si se uita asa….”Atunci urca pe scena!” Mai erau si Bibanu (Dem Radulescu) si Costache Antoniu. Aveam niste sandale scalciate, m-am descaltat ca sa nu fac zgomot… Am inceput monologul lui …Despot din inchisoare „O, soarta schimbatoare, ce-ti razi de omenire, Nebun cine se-ncrede-n tine…” . Ma lasa vreo doua minute, „
– Da, da, bine, draguta, dar alteceva mai stii?”. – „Monologul lui Despot din actul I.
–Si altceva? – Monologul lui Ciubar-voda din Despot.Voda.
– Ma, dar altceva, in afara de Despot, nu stii?
–Eu asta stiu si daca vreti, asta spun…
– Bine, asteapta afara!”
Eram sigur ca m-au dat afara… Am luat sandalele in mana, am iesit in ciorapi, sub privirile lor uimite… am asteptat si a iesit minunata Doamna Rachiteanu. Avea deja cativa reusiti din zilele trecute de examinare, cursul incepuse de vreo luna de zile si a spus „Cei care au dat astazi proba puteti pleca acasa, in afara de ala de la Iasi, cu Despot-Voda”.
Am chiuit si doamna mi-a spus „ Nu chiui , ca nu ai intrat inca!”. M-a dat pe mana unui baiat care terminase Filologia si care acum dadea examen la Institut, „Du-te Grapini sus, la biblioteca si alege-i trei poezii … Am invatat in doua zile poeziile, altfel, am inceput sa lucrez cu ea, am dat examen si am intrat…
Perioada frumoasa avea sa inceapa in 1960, atunci cand apaream la televiziune ca interpret de muzica usoara…
In ultimul an la Institut am debutat si pe scena Teatrului Casandra, in 1961.
In Institut a fost o perioada de vis. Dincolo de faptul ca faceam o facultate superba, cu niste profesori extraordinari, am debutat la televiziune… In anul urmator am jucat in „Discipolul diavolului”… Sunt nevoit, intr-un interviu care imi apartine in exclusivitate, sa amintesc de Florin Piersic, care este atat de popularizat, in prim planul tuturor televiziunilor romanesti si care mi-a facut placere cand, anul trecut, am fost amandoi invitati de televiziunea romana cu ocazia unei aniversari si care mi-a spus „n-am sa te uit in Discipolul diavolului”, ca se juca in paralel cu Nationalul. Iar un mare cronicar a spus „sunt fericit sa spun ca, pe malurile Dambovitei a poposit Bernard Shaw intr-o interpretare excelenta a clasei studentilor maestrului Ion Olteanu”.
Aia a fost o perioada buna, frumoasa din viata mea. ca si perioada de la Targu Mures, unde promotia ’62 a jucat, pentru prima data, piese romanesti. Promotia mea a infiintat teatrul romanesc acolo. Dar, cu trupa teatrului, am avut ocazia sa jucam in diferite localitati romanesti din ungurime, care erau ca niste mici enclave romanesti si care nu vazusera in viata lor , teatru… N-aveau uneori nici curent… Am jucat si la opait, iar cei din randul intai tineau luminarile!
M-a deranjat anul trecut, cand s-au implinit 50 de ani de teatru romanesc acolo, ca Guvernul Romaniei, si Ministerul Culturii nu s-au implicat mai mult ca acei artisti care au facut aceasta munca de pionierat sa primeasca si recunostinta printr-un ordin, printr-o diploma, prin ceva…
Acolo a fost, efectiv, o munca de destelenire culturala. S-a infiintat si un teatru romanesc pe langa cel maghiar, care, dupa parerea mea, la vremea aceea era cel mai bun teatru maghiar din Europa. Batea Budapesta la fund cu spectacolele lor, cu un mare animator de teatru, Tompa Miklós, un extraordinar regizor si om de teatru. Iar teatrul romanesc de acolo si-a facut datoria fata de tara asta… (d.d.r.)
