Postul Craciunului – un post de suflet
Postul Craciunului este unul dintre cele mai vechi: primele informatii despre el dateaza din secolele al IV-lea si al V-lea, iar atunci crestinii nu il tineau la fel: unii posteau doar sapte zile, iar altii posteau sase saptamani In timpul postului, fetele adunau faina din care faceau placinte de Craciun, pe care le daruiau colindatorilor crezand ca astfel se vor face placute si iubite.
Cum postea tot satul, “regimul” era mai usor de tinut, la sezatorile din postul Craciunului, tinerii si batranii se strangeau in zilele lucratoare la anumite case, se torcea lana, se lucrau ghemele si se teseau covoare si haine, ori cei stransi ajutau la treburile gospodariei. Gazdele serveau fructe scoase din fan, grau fiert, se spuneau povesti ori ghicitori, se canta si se glumea.
Greul il purtau cei care tineau post negru, o perioada in care nu se bea si nu se mananca nimic, ci doar se spun rugaciuni si se fac matanii. In postul negru nu se munceste.
Despre postul negru, traditia ne spune ca cel care posteste va fi ferit de toate bolile, ii va fi bine tot restul anului, nu va avea necazuri sau suparari si va fi perfect sanatos.
Exista si superstitia conform careia pe cel care va tine post negru nu-l va durea niciodata capul si, acesta, va sti cu trei zile inainte cand va muri. Considerata ca fiind baza hranei taranesti, satenii credeau ca e mare pacat sa insulti, ori sa injuri, mamaliga: “Nu calca mamaliga in picioare, ca te-a bate la pantece”, dar e si mai mare pacat sa inseli pe cel de-ti face faina macinata de porumb: “Face mare pacat acel ce insala pe murar si nu-i da vama: pe cea lume, cate fire de faina sunt in masura cu care l-a inselat, toate le va cara cu genele ochilor, in genunchi, inselatorul”.
Nu era gospodarie ori bordei sa nu aiba sita de cernut faina: “Cat e de sarac taranul, el nu-ti mananca mamaliga cu faina necernuta: cine face asa, mananca lucru spurcat si trage a saracie”.
Un alt produs de post, painea, ii cam lipsea taranului din meniu in urma cu cateva secole si erau destui care nu-i cunosteau gustul: “Pentru paine, taranul are un fel de cult. Din paine se face sfanta grijanie (impartasania) si nafura; cu ea se conduce mortul la groapa; in pomene; din faina de grau se fac si parastasele pentru cei morti (…) painea e fata lui Hristos; cine o batjocoreste are mare pacat. Daca mancand, cad faramituri, strange-le si le zvarle in foc, ca acolo e loc curat, nu le calca in picioare ca pacatuiesti”.
“Nu stiti voi postul care Imi place? – zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii… Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l… atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu”.
