Planeta Nibiru – sfarsitul lumii
Nibiru nu este o inventie contemporana. Numele a aparut pentru prima oara in mitologia Babiloniana si este numele unui zeu. Iar mai tarziu Nibiru a fost identificata drept planeta Jupiter, conform unui compendiu de astrologie babiloniana.
Numele Nibiru, ca entitate celesta capabila sa distruga rasa umana, a fost facut celebru, in anii ’70, de catre Zecharia Sitchin, autor al unor carti care promoveaza existenta astronautilor primitivi care au influentat dezvoltarea umana si alte aspecte de pseudo-stiinta.
Sitchin sustine ca civilizatia sumeriana a fost creata de catre Nephilim, o rasa de extraterestri de pe o planeta pe care o numeste Nibiru. Scriitorul crede ca planeta este pe o orbita eliptica foarte mare, in jurul Soarelui. Potrivit acestuia, Nibiru ar trebui sa traverseze interiorul sistemul nostru solar o data la 3.600 de ani, mai precis in 2012. Mai mult, Nibiru s-ar fi ciocnit in trecut cu Tiamat, o alta presupusa planeta localizata intre Marte si Jupiter, coliziune care a dat nastere Pamantului, centurii de asteroizi si cometelor. Restul presupunerilor lui Sitchin pot fi subiect pentru alte zeci de conspiratii, dar momentan vom extrage doar originea contemporana a numelui Nibiru.
In urma dezvoltarii Internetului, mai ales din anul 2000 pana in prezent, au inceput sa circule o serie de zvonuri, care au fost incet, dar sigur, amplificate de speculatii si interpretari pseudo-stiintifice a unor dovezi. Trecerea unei corp de asemenea dimensiuni ar produce, potrivit celor care cred in fenomen, inversarea polilor, fenomen considerat natural de oamenii de stiinta si care se produce la circa un milion de ani, prin procese interne ale planetei, eruptii vulcanice catastrofice si o resetare completa a rasei umane.
In ultimii ani, Nibiru a inceput sa fie identificat pe nedrept ca fiind Planet X. Termenul este cat se poate de real, dar este folosit de astronomi pentru a numi orice planetoid dincolo de Neptun.
Cel mai puternic argument invocat de cei care sustin o conspiratie globala care vrea sa ascunda, pe motive de panica, existenta unei planete care va trece in apropiere de Pamant, este un studiu efectuat in 1982, realizat cu ajutorul primului satelit cu instrumente de receptie a radiatiilor infrarosii, IRAS. Acesta a identificat 350.000 de surse de radiatie infrarosie. In 1984 a aparut o lucrare stiintifica, in Astrophysical Journal Letters, care se ocupa cu sursele de infrarosii ramase neidentificate. Lucrarea a pornit o dezbatere despre existenta planetei cu numarul zece (atunci Pluto era considerata planeta). Din nefericire pentru cei care citeaza acest studiu, o serie ulterioara de cercetari au dovedit ca sursele neidentificate de radiatii infrarosii erau de fapt galaxii indepartate.
Pe masura ce se apropie anul 2012, „dovezile” se inmultesc intr-o asemenea masura incat nimeni nu se mai deranjeaza sa le combata. NASA a negat intotdeauna existenta unei asemenea planete si a explicat ca sistemul solar nu prezinta semne ca un asemenea corp ar influenta orbita si configuratia planetelor. O frecventa de 3.600 de ani, la o varsta de circa 4,5 miliarde de ani a sistemul solar, poate fi considerata foarte mare.
Vocea cea mai importanta impotriva curentului Nibiru a fost cea a lui David Morrison, senior scientist la NASA Astrobiology Institute, care a explicat foarte clar pozitia NASA si a sa cu privire la o catastrofa inevitabila in 2012.
Asa cum explica amuzat si cercetatorul de NASA, am fi foarte norocosi sa vedem un asemenea fenomen in timpul vietii noastre, o perioada de timp care poate fi consederata insignifianta comparata cu varsta Pamantului.
Si uite ca ne pomenim din nou in fata unui sfarsit al Pamantului, cum a mai fost el prognozat in atatea randuri. Insa pana la acel sfarsit ar fi cazul sa nu uitam sa avem grija sa ne fie atat casa, cat si cugetul, curate.
Dan Bota
