PERICOLUL REAL AL NEOREVIZIONISMULUI MAGHIAR

PERICOLUL REAL AL NEOREVIZIONISMULUI MAGHIAR

0 98
Agresivitatea neorevizionismului maghiar ÅŸi a politicii iredentiste are rădăcini adânci. Vom reaminti acel faimos plan criminal al guvernului Horthy ÅŸi prezentat publicului maghiar de către Pesti Hirlap: „Cand noi ungurii, vom reocupa Å£ara, naÅ£ionalităţile vor trebui să se acomodeze, ÅŸi ele se vor acomoda chiar din primele 24 de ore. Nu vom mai repeta slăbiciunile Ungariei de odinioară. Daco-romanii vor trebui să dispară de pe acest teritoriu !".
Să ne amintim de atrocităţile ÅŸi masacrele săvârÅŸite de hortiÅŸtii maghiari împotriva românilor ÅŸi evreilor nevinovaÅ£i de la NuÅŸfalău, Hida, Huedin, Aita Seacă, Sighet, Ip ÅŸi Trăznea (sept.1940), pentru a înÅ£elege avertismentul criminal citat.
Liderii politici de azi de la Budapesta, în conivenţă cu cei ai minorităţii maghiare de la noi, profita de situaÅ£ia internă a ţării, de instabilitatea politică, de indiferenţă ÅŸi laÅŸitatea clanului basist, îÅŸi pun în practică obiectivele irredentei lor pas cu pas.
Mai nou Ungaria a trecut la acÅ£iuni diversioniste de subminare a statului român, de compromitere si izolare a ţării pe plan internaÅ£ional, de boicotare a oricărei acÅ£iuni externe a României. Planul strategic elaborat cu liderilor comunităţii maghiare ÅŸi dezvăluie, în esenţă, intenÅ£iile lor legate de încintarea minorităţii maghiare spre autonomie etnică, cautand obÅ£inerea asentimentului unor puteri occidentale pentru realizarea efectivă a autonomiei ÅŸi ulterior a obÅ£inerii statutului de independenţă (vezi CroaÅ£ia sau Slovenia) ÅŸi, de ce nu, al modelului kossovar, prin anularea Trianonului.
Pentru realizarea obiectivelor ÅŸi-au fixat unele direcÅ£ii tactice, cum ar fi: crearea unor structuri suprastatale complementare care să poată înlocui, la ordin, pe cele româneÅŸti, pregătirea viitorilor funcÅ£ionari ai administraÅ£iei publice prin cursuri de specializare "specifice", folosirea excesivă a limbii maghiare în administraÅ£ie, arborarea obsesiva a steagului maghiar ÅŸi a celui secuiesc pe instituÅ£iile publice ÅŸi în bisericile ungureÅŸti, aservirea economică a Transilvaniei, rejectarea tuturor elementelor româneÅŸti din funcÅ£iile de decizie din administraÅ£ie ÅŸi economie în judeÅ£ele cu majoritate ungurească, epurare etnică în învăţământ ÅŸi ocuparea unor posturi cheie din structurile de telecomunicaÅ£ii, controlul unor obiective strategice în cele mai importante judeÅ£e din Ardeal.
La acestea se adauga achiziÅ£ionarea de terenuri aflate în zone de importanţă strategică, precum ÅŸi recuperarea întregului patrimoniu deÅ£inut candva de etnicii maghiari, revendicat după Dictatul de la Viena din 1940. Servicii de informaÅ£ii, altele decât cele româneÅŸti, alături de biserici ale minorităţii maghiare au acÅ£ionat simbiotic, lăcaÅŸurile de cult ÅŸi slujitorii acestora devenind "baze" pentru pregătirea unor operaÅ£iuni speciale, cu preponderenţă manipulare ÅŸi dezinformare.
Au fost identificaÅ£i experÅ£i de înaltă calificare, în domeniul ocult, având ca preocupare principală manipularea parapsihologică a unor mase de oameni. AÅŸadar, din păcate, servicii maghiare, nu ÅŸi-au temperat intruziunea agenÅ£ilor lor pe teritoriul României nici măcar după unele progrese înregistrate în relaÅ£iile dintre cele două state, mai ales după ce, ambele ţări au devenit membre N.A.T.O. ÅŸi ale U.E.. Inclusiv diaspora maghiara desfăşoară unor acÅ£iuni bine dozate, de propagandă antiromânească, prin blamarea ÅŸi denigrarea ţării, a instituÅ£iilor statului, a valorilor ÅŸi simbolurilor naÅ£ionale, a promovării unei false istorii maghiare, a propagării ideilor cum că drepturile omului sunt încălcate abuziv în toate judeÅ£ele cu populaÅ£ie preponderent ungurească, că le sunt îngrădite drepturile la învăţământ ÅŸi cultură, că sunt deosedaÅ£i de bunuri materiale, că au acces limitat a unele funcÅ£ii din armată ÅŸi servicii secrete , că se interzic cultele religioase.
Din pacate,tineretul de etnie maghiară este atras în formaÅ£iuni paramilitare, instruit după reguli cazone prin diverse tabere organizate în locuri ferite ÅŸi bine supravegheate. Unii dintre tinerii transfugi au fost instruiÅ£i prin tabere specializate (vezi lagărul de la Bicske), după modelul organizaÅ£iilor de LevenÅ£i (premilitari -1939). S-au revigorat adevărate Gărzi etnice de tipul „Gărzii zdrenţăroÅŸilor" din perioada anului 1940 (vezi ÅŸi Garda Maghiară, interzisă în Ungaria ! – n.r.).
De asemenea, există banuieli privind introducerea ÅŸi depozitarea pe teritoriul unor judeÅ£e din Transilvania de armament, muniÅ£ie ÅŸi echipament militar. ToÅ£i liderii udemeriÅŸti ÅŸi ai altor partide maghiare, în discursul public fac apel la „simbolurile lor naÅ£ionale", acreditând ideea că ungurii din România nu sunt o minoritate, ci o naÅ£iune, un popor ÅŸi, pe cale de consecinţă, au dreptul ca naÅ£iune la autodeterminare, la autoguvernare, la autonomie teritorială cu tot ce implică construirea unei entităţi statale, cu instituÅ£ii proprii. În această luptă propagandistica, un rol aparte ÅŸi l-au asumat extremiÅŸtii religioÅŸi, în frunte cu episcopul divorÅ£at Tökes,
Acest europarlamentar bolnav de hungarism, decorat de presedinte cu Steaua Romaniei, minte o Europă întreagă, clamând pana si faptul că Imnul naÅ£ional proclamă ura.Aceste materiale circulă, azi, prin Ardeal, ca un fel de otravă spirituală pentru tineretul maghiar. Scena cu spânzurarea simbolică a lui Avram Iancu de către descreieratul Csibi Barna, la Miercurea Ciuc, a apărut sub efectul lecturii unor astfel de materiale de propagandă. Antal Arpad, primarul de la Sf. Gheorghe ameninÅ£a românii în dispreÅ£ul oricărei legi morale ÅŸi despre comunitatea maghiară,declara că ar fi „supusă unui linÅŸaj mediatic românesc", inducând ideea de victimizare a minorităţii maghiare.
Ce vedem acum? InexistenÅ£a, ani in sir, a unei diplomaÅ£ii active ÅŸi proactive, diminuarea până la cota de avarie a capacităţii de reacÅ£ie a armatei ÅŸi servicii de informaÅ£ii plăpânde, politizate, puse la dispoziÅ£ia păpuÅŸarilor politici, servicii de intelligence incapabile să opereze cu arta posibilului ÅŸi a imposibilului, necum să discearnă între o ameninÅ£are reală ÅŸi virusul „Octombrie RoÅŸu…" (Stan Petrescu
 

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.