Home Homo Ecologicus Pe 9 iunie se împlinesc 170 de ani de la lansarea Proclamației...

Pe 9 iunie se împlinesc 170 de ani de la lansarea Proclamației de la Islaz, în urma căreia s-a declanşat revoluţia de la 1848 din Muntenia.

Homo Ecologicus

iun. 10, 2018

0 546

9 iunie 1848 – Proclamația de la Islaz
În data de 9 iunie se împlinesc 170 de ani de la lansarea programului revoluționar din Țara Românească, Proclamația de la Islaz, în urma căreia s-a declanşat revoluţia în Muntenia.
Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an, şi o expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale a românilor.
În anul 1848 în ţările Române s-au produs trei revoluţii: revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.
În Muntenia, revoluţia s-a bucurat, de la început, de mai mult succes decât în Moldova, una din cauze fiind mai buna organizare a ei şi mai ales concursul unei părţi din administraţie şi armată.
În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie. Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris.
Mişcarea s-a declanşat în Muntenia, în ziua de 9 iunie 1848, stil vechi (21 iunie 1848, stil nou) la Islaz, în judeţul Romanaţi (Teleorman), ale cărui autorităţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor.
Aici s-au aflat fruntașii pașoptiști Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu, Cristian Tell, Nicolae Pleșoianu și preotul Radu Șapcă.
Islazul, mic port la Dunăre cu însemnătate comercială, nu se afla sub controlul direct al turcilor.
Localitatea a fost aleasă de Nicolae Bălcescu pentru declanșarea Revoluției de la 1848 în Țara Românească pentru că atât comandantul companiei de dorobanți care păzea portul și frontiera, căpitanul Nicolae Pleșoianu, cât și șeful administrației erau de partea revoluționarilor.

Nicolae Bălcescu a justificat alegerea Islazului astfel: „La Islaz, cum nici prin gând nu i-ar trece lui Vodă Bibescu, vornicului Vilar sau agăi Manu, așa ca să ne pună piedici”.

Grupul de revoluționari, membri ai guvernului provizoriu, având în frunte tricolorul pe care era scris „Dreptate-Frăție”, s-a îndreptat spre centrul comunei, unde mulțimea era adunată pentru sfințirea bisericii Sfinții Trei Ierarhi.

În fața ei, Ion Heliade Rădulescu a citit Proclamația.
“Este vremea astăzi, când naţionalitatea şi existenţa politică ne sânt tăgăduite, când vedem că dela 1848 mai cu seamă cuvintele unitate şi naţionalitate sânt în toate gurile în Europa, simţimentul lor în toate inimile şi au armat toate braţele, au vărsat atâta sânge în aceşti doi ani din urmă, sânge ce va curge mereu, până când harta Europei se va preface, staturile întemeiate pe concuistă, pe călcarea drepturilor naţiilor se vor zdrobi, naţiile se vor reîntregi în libertatea lor şi sfânta alianţă a popoarelor se va întocmi, astăzi când toată Europa vede că o nouă năvălire a barbarilor nordului o ameninţă, astăzi când în faţa acestei primejdii, văzând că n’au a alege decât a fi toate libere sau toate ruse, popoarele Europei îşi dau mâna ca să înceapă această cruciadă a libertăţii şi civilizaţiei în contra barbariei, este vremea, zicem, ca şi naţia română să ridice stindardul lui Mircea, Ştefan şi Mihai, stindardul de viaţă şi mântuire.
Copleşiţi şi ameninţaţi astăzi de panslavism, mâine poate şi de pangermanism, noi nu ne putem mântui fără numai opuindu-le panromânismul.
Panromânismul dar, trebue să fie astăzi ţinta noastră comună de activitate. Printr’nsul se completează sinteza noastră revoluţionară.”

În imagine: Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile „Dreptate, Frăţie” în 1848. Acuarelă de C. Petrescu

Guvernul provizoriu ales la Islaz a intrat în Craiova pe 13/25 iunie 1848, iar o zi mai târziu s-a unit cu guvernul constituit la București, formând Guvernul provizoriu al Țării Românești, care a emis primele sale decrete pe 14/26 iunie, printre care și acela care prevedea înființarea drapelului național format din albastru, galben și roșu, care avea inscripționată deviza „Dreptate-Frăție”.
Două zile mai târziu, în data de 11 iunie 1848, sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu, ştiind că a pierdut şi sprijinul armatei, a fost nevoit să accepte Proclamația, a recunoscutguvernul revoluționar şi a abdicat.
Imediat, ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara.
Proclamația de la Islaz, întocmită de Comitetul revoluționar din Țara Românească a fost concepută ca act constituțional.
Prin Proclamația de la Islaz se renunța la Regulamentul organic şi se puneau bazele unei noi ordini constituționale.

Proclamația de la Islaz:
Fraților români,
Timpul mântuirii noastre a venit;poporul român se deșteaptă la glasul trâmbiței îngerului mântuirii și își cunoaște dreptul său de suveran.
Pace vouă, pentru că vi se vestește libertate vouă!
Pe scurt, popolul român, recapitulând, decretă:
1. Independența sa administrativă și legislativă pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuție generală
4. Adunanță generală compusă de reprezentanți ai tuturor stărilor soțietății.
5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, și căutat în toate stările societății.
6. Împuținarea listei civile;ardicarea de orice mijloc de corumpere.
7. Responsabilitatea miniștrilor și a tuturor funcționarilor în funcția ce ocupă.
8. Libertatea absolută a tiparului.
9. Orice recompensă să vie de la patrie prin reprezentanții săi, iar nu de la domn.
10. Dreptul fiecărui județ de a-și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul popolului întreg de a-și alege domnul.
11. Gvardie națională.
12. Emancipația mănăstirilor închinate.
13. Emancipația clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea țăranilor prin despăgubire.
15. Reprezentant al țării la Constantinopole dintre români.
16. Instrucție egală și întreagă pentru tot românul de amândouă sexele.
17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au funcții.
18. Desființarea pedepsei degrădătoare cu bătaia.
19. Desființarea atât în faptă, cât și în vorbă a pedepsei cu moartea.

Era aşadar declarată egalitatea politică a cetățenilor, libertatea tiparului, desființarea rangurilor nobiliare, emanciparea cetăţenilor ţării.
De asemenea, Proclamația dădea drepturi politice şi locuitorilor de altă credință decât cea a românilor, evreii fiind și ei emancipați.
Statul prelua averile mănăstirilor închinate, se prevedea accesul la învățătură a întregii populații, se stipula înființarea universităților în București și Craiova, a Politehnicii în București, se dorea înființarea de licee în fiecare județ, școli normale în fiecare plasă și școli în fiecare sat.
Proclamația anunța introducerea alfabetului latin în administrație și prevedea ca în fruntea statului să fie un domn ales pentru cinci ani de către toate păturile sociale, iar Adunarea legislativă să fie formată din reprezentanți ai tuturor claselor sociale.
Se crea un sistem de autonomie locală și se înființa garda națională.Mişcarea revoluţionară de la 1848 din Muntenia deşi a avut o durată de existenţă de numai trei luni, fiind înfrântă în urma unei intervenții militare a Imperiului otoman, a avut urmări însemnate în ceea ce priveşte întărirea şi adîncirea ideii de unitate naţională.
Totodată, prin propaganda susţinută în Apus de fruntaşii exilaţi, ea a determinat un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală în favoarea unirii românilor, curent care îşi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858).

Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia munteana de la 1848 a fost unul dintre marile evenimente care au stat la baza constituirii României moderne.