Pax Romana, Pax Mongolica, Pax Btitanica și acum Pax Americana, pașii imperiilor spre drumul… globalizare!

1)Istoricește de la Unirea ucraineano-rusă din 1653 lucrurile nu au stat tocmai roz și s-a văzut în Răscoala lui Pugaciov și în Campania Regelui Carol al XII lea al Suediei înfrânt la Poltava de Petru cel Mare. Acutizarea conflictului va începe din 1917, apoi cu războaiele concomitente ruso-ucrainene, polono-ucrainene, polono-ruse și civil ucrainean. Pentru că am vorbit de Războaiele celor 5 armate colorate de pe teritoriul Ucrainei de azi între 1918-1920, precum și ce s-a petrecut în 1941-1944 nu mai reiau discuția.
2) Pax Romana, Pax Mongolica, Pax Btitanica și acum Pax Americana sunt forme prin care, pe fondul hegemoniei unui Imperiu, are loc și o globalizare a economiei. Interesant este că evenimentele de natură militară, adică războaie urmate de mari pandemii au dus la colapsul primelor 3 păci mondiale. În cazul ultimei pandemia urmată de război/ războaie va determina, probabil, Pax Americana.
3) SUA, ca și URSS, a încercat să-și impună alături de Pax și ideologia neo liberală și democratizarea cu forța, mai puțin în cazul vasalilor din Golf.
4) După căderea URSS și eșecul „democratizării” Rusiei, SUA a încercat „incercuirea” acesteia cu OTAN.
5) Răspunsul Rusiei cu privire la invitațiile OTAN din 2008 de la București, respectiv invazia din Georgia, s-a materializat prin Maidanul ucrainean și exacerbarea naționalismului acestuia și o ostilitate pe față de Rusia și minoritatea rusă din Ucraina. Ocuparea Crimeei și Dombasul de Rusia au creat perspectivele unui proxy război cu Rusia.
6) Intervenția Rusiei în sprijinul guvernului sirian, a celui irakian a dus la o creștere a ajutorului american către Ucraina.
7) SUA a considerat principalele amenințări că fiind în Extremul Orient, respectiv China și imprevizibilul regim nord coreean.

Deci, cum a (re)devenit Rusia principala amenințare la adresa SUA?
Înainte de a răspunde trebuie spus că intervențiile Rusiei in Siria, Libia, ajutorul acordat guvernului irakian în luptă cu statul islamic au fost percepute de americani că fiind încercări ale Rusiei de a redeveni la statutul URSS, dar fără a constitui o amenințare la nivelul URSS. Renunțarea unilaterală a SUA la acordurile nucleare, sancțiunile economice după Crimeea, dizidența ucraineană față de Rusia au fost considerate măsuri suficiente pentru a ține Rusia în șah.
SUA a perceput că ascensiunea Rusiei e mai periculoasă decât războiul economic, ideologic cu China în momentul acordurilor cu talibanii. Faptul că talibanii, aflați în negocieri cu SUA privind retragerea din Afganistan, au mers la Moscova unde, pe de o parte, au anunțat că Afganistanul este că și eliberat, pe de altă parte, au asigurat și garantat Mosvova că nu vor permite ca teritoriul Afganistanului să fie folosit de islamici pentru a pătrunde în fostele republici ex sovietice musulmane sau în Rusia, și nu în ultimul rând, că vor coopera economic și informațional cu Rusia în vederea combaterii terorismului, au constituit o grea lovitură pentru SUA.
În momentul în care „retragerea” din Kabul a fost mai dezastruoasă decât cea din Saigon și armamentul american ” abandonat și dezafectat” a fost „recuperat” de talibani, serviciile secrete americane au arătat cu degetul spre Rusia.
În același timp, armata americană uzată în 30 de ani de războaie a constatat că Rusia prin rachetele hipersonice poate anihila supremația aero-navală a SUA.
Pe de altă parte, SBU ucrainean, KGB-ul de la Kiev a digerat greu victoriile omologilor de la FSB, adică KGB-ul rusesc. Era și o chestie de orgoliu, știut fiind competiția din era sovietică între „școala de la Kiev” și „școala de la Moscova” a.î s-a pregătit din timp, cu multă răbdare și migală.
SBU a convins și celelalte servicii din SUA, OTAN că cea mai mare amenințare este Rusia.
În 2020 prin intermediul Turciei, Israelului și având ca actor principal Azerbaidjanul, Rusia a fost provocată în Nagorno-Karabah. Pe de o parte, regimul premierului Armeniei trebuia convins că Armenia trebuie să cârmească spre Occident, pe de altă parte regimul dictatorial azer trebuia convins să atace și să fie în barca Occidentului. Prin războiul din Nagorno-Karabah, SUA a urmărit ruperea înțelegerii triumviratului ruso-turc-iranian apărut după eșecul loviturii de stat din Turcia și generalizarea conflictului. Rusia a sacrificat Armenia dpdv militar, dar a câștigat pacea. Și-a întărit prezența în Caucaz prin trupe de menținerea păcii în Nagorno-Karabah și în enclava Nahicevan. Armenia a pierdut o bună parte din Nagorno, dar a primit dreptul de a utiliza calea ferată din Nahicevan vitală în relația cu Iranul și posibilitatea de a exporta energie electrică în Iran.
Deschiderea Nahicevanului, enclava azeră în Armenia, a oferit o nouă rută ruso-iraniană. SUA prin intermediul Turciei s-a văzut scoasă din joc și a pierdut și perspectiva (re) orientării Armeniei.
Pentru Rusia a fost evident că „cercul ” se strânge.

A urmat semi revoluția din Kazahstan unde Rusia a trebuit să se întrebuințeze serios informațional pentru a păstra regimul îndoielnic kazah.
Era evident că penetrarea oricărei republici ex sovietice, mai puțin a Țărilor Baltice care, dată fiind poziția lor geografică, constituie un dezavantaj decât avantaj, de OTAN va duce la „sufocarea” Rusiei.
Manevrele militare prelungite ale Rusiei, apoi cele comune cu China, Belarusul, din nou ale Rusiei s-au dorit niște semnale către SUA.
Apoi, SBU a lansat zvonul iminentului atac rusesc, preluat de serviciile americane. În paralel SBU a convins numeroși oligarhi să joace la dublu, să convingă Rusia că în cazul unei intervenții aceștia îi bor susține iar guvernul de la Kiev va cădea. Apoi, ca niște adevărați maeștri, SBU a „scăpat” informații despre iminența unui atac în Dombas și Crimeea; chipurile pentru a menține regimul de la Kiev. FSB a mușcat momeala….
Rusia a început Cronica unui război anunțat, pregătit din timp informațional, pe rețelele de socializare. Ce ar fi trebuit să fie o „drumeție” prin Ucraina s-a dovedit un război crâncen. Pe de altă parte, SBU nu s-a așteptat atât la reacția Rusiei de a continua războiul început prost și sub povara celor mai dure sancțiuni economice aplicate vreodată, cât și la reacția „panicată” a OTAN într-o confruntare cu Rusia, știut fiind faptul că războiul atomic este sinucidere.
În acest moment, SUA nu dorește o înțelegere în Ucraina pentru că, după fuga din Kabul, ar însemna un mesaj de slăbiciune pentru China.
Ucraina a mizat pe SUA și OTAN iar pierderea teritoriilor va duce, sub presiunea populației, la lecția armeană. Rusia nu poate renunța pentru că armata rusă ar fi percepută că fiind ridicolă iar Rusia o sperietoare. UE în afară de birocrația de la Bruxelles, interesată numai de aspectele economice, și servilismul față de SUA nu există. China simte că anul acesta se poate tranșă, indiferent de ce parte câștigă, Taiwanul și vrea un conflict prelungit. ONU e măreț, sublim, dar lipsește… Trump avea dreptate când spunea că a fost președintele care a negociat, nu s-a luptat, și a apărat mult mai bine interesele americane.
În tot acest timp poporul ucrainean suferă, o țară este distrusă de război, altă trebuie să facă față unor sancțiuni economice drastice și să-și vadă fii morți într-o „operațiune specială”. Și toate aceste lucruri se întâmplă datorită iresponsabilității unor politicieni, a lăcomiei unor corporații, a externalizării, ca efect al globalizării, războiului și mai ales că cel mai puternic președinte este un bătrânel senil, o păpușă în mâinile Marelui Manipulator, adică a Clubului Patrioților.
Restul e un tragic showbiz în direct, pe suferința unei populații, oe segregarea și învrăjbirea propriilor cetățeni în pro vs contra vs neutri, dar percepuți mai rău decât contra.
Marile întrebări privind gestionarea crizei economice, a pandemiei și a zecilor de mii de miliarde cheltuite au fost înlocuite de „Marea strategie” a războiului impusă de Imperiul de la Soare Apune.

P.S Faptul că una dintre cele mai importante corporații chineze cu afaceri în America de Nord s-a retras, dovedește că Imperiul de la Soare Răsare se teme de războiul economic. El nu are avantajele Imperiului de Mijloc și mai ales 300 de ani de politică imperială globală.
În plus orice dezastru natural sau economic în Imperiul de la Soare Răsare a dus la căderea dinastiei.

Surena
Sursa: IonCoja.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us