„Patriotul” Ciuca, spulberat de fostul șef SRI, George Maior: intelect rudimentar, posibile probleme psihice!
Premierul Nicolae Ciucă a cîștigat șefia PNL cu o moțiune în care, rapid a remarcat presa, teza principală e ”patriotismul”, clamat de 24 de ori în text, practic, pe fiecare pagină. Fanfaronadă? Fostul director al SRI și ambasador în SUA, George Maior, spune că e mai mult de atît: caraghioslîc, ba chiar posibile probleme psihice.
„PNL susține un patriotism al faptelor, al încrederii în sine, al regăsirii propriului loc în comunitatea europeană și euroatlantică, fără complexe de inferioritate ori superioritate. Este patriotismul curajului și al viziunii celor care au făcut România independentă și suverană și au reîntregit-o, patriotismul faptelor celor care au modernizat-o, patriotismul sacrificiului celor care s-au opus totalitarismului venit de la Răsărit” scrie, bunăoară, generalul Ciucă în moțiunea de la congres. Și alte cîteva zeci de fraze brodate în jurul ideii de ”patriotism”.
Tot patriotismul, ne amintim, a fost invocat generos de Ciucă și anul trecut, în celebra scrisoare către partide în care cerea un armistițiu politic în numele interesului național.
Patriotismul trîmbițat de Ciucă pe scară largă este spulberat, însă, de un intelectual deloc străin de militărie, fostul director al SRI, George Maior, într-un material elaborat pe cînd era ambasador la Washington.
„A te autodefini strident ca patriot sau naționalist sau unic promotor al interesului național, dincolo de aspectul caraghios al gestului, ar trebui să nască natural suspiciuni. Poate de ordin psihologic și etic, dacă nu și legal”
scria Maior în revista Cultura.
Trîmbițarea patriotismului denotă un nivel intelect rudimentar
„Scriam cândva despre cât de mult s-a redus limbajul politic prin folosirea exasperantă a unor concepte puternice, cuvinte impresionante – precum naționalism, interes național, suveranism și, bineînțeles, patriotism –, fără ca ele să fie măcar explicate, ci doar clamate, la nivelul unui discurs politic și intelectual adesea rudimentar.
Un discurs ce speră mai mult să acopere, cu superioritate morală, o incapacitate cronică de a înțelege critic realitatea și, desigur, o neputință de a o transforma în ceva mai bun pentru individ și societate (care ar trebui să fie totuși esența politicii, dar și a acțiunii civice).
Dar și o modalitate cinică de a stârni cumva emoții ce ar putea produce un soi de capital politic gratuit; în special în perioade de criză (s.n.), dar nu numai, o tactică pentru a escamota responsabilitățile și a respinge din start argumentarea fixată în rațiune, cunoaștere și o oarecare înțelegere a cursului istoriei.
Sunt „patriot”, deci sunt oricum bun, și fac numai bine, sunt „naționalist”, deci îmi iubesc poporul și etnia și pot spune și face ce vreau, sunt exponentul interesului național astfel încât doar politica și ideea mea contează… sunt „suveranist”, deci doar eu pot ști ce e cu adevărat util la mine în casă, în curte, în țară, chiar dacă prieteni aliați îmi spun că poate greșesc, sau poate ar trebui să mai gândesc un pic…
Totul e o chestiune de autodefinire: patriot, naționalist etc., fără demnitatea de a primi aceste frumoase categorisiri de la altcineva, poate cu argumente” afirma ambasadorul.
Patriotismul trîmbițat de pe plajele din Dubai
”În încercarea asumării „patriotismului” pentru a ascunde vreo culpă mai nouă sau mai veche din „activitățile patriotice”, eventual mici trădări conjuncturale, vreo scăpare „antinațională” în complexitatea deciziei politice, vreo deviere mai mult sau mai puțin semnificativă de la „interesul național”. Și apoi, te-a întrebat cineva dacă ești patriot, dacă te simți dator să repeți cu obstinație acest lucru, ca unic program politic? Și dacă nu te-a întrebat, de ce te simți obligat să subliniezi repetitiv acest lucru?” susținea ex-directorul SRI.
Patrioții noștri de conjunctură, fie politicieni, fie analiști ale căror analize nu trec granița nici în mediul virtual, nu vor însă fapte, pentru că nu se pricep deloc. Nu se pricep la programe, la proiecte, la strategii, la ce înseamnă în mod concret interes național în economie, în societate, în educație, în cultură, ca să nu mai vorbim de geopolitică. Nu vor știință, pentru că le-ar putea strica argumentația(s.n.)
„Patriotismul poate fi insuflat și de pe vreo plajă din Dubai, în timp real, sorbind dintr-o băutură fină răcoritoare(…)
În credința unora, dacă țipi mai tare lozinci patriotice este posibil să-ți crești cantitatea proprie de patriotism și astfel să devii un patriot mai mare decât alți patrioți mai mici, mai nesemnificativi”, mai scria Maior.
Bogdan Tiberiu IACOB
Sursa: inpolitics.ro
