Patriarhul, intre Sfantul Duh si Pacatoasa Incredere
Astazi, pe la asfintit, Romania va cunoaste numele noului sau Patriarh. Pana la acea vreme, Colegiul Electoral Bisericesc se va fi intrunit deja pentru a decide, in virtutea mai multor nobile insusiri duhovnicesti si comunicatoare, care dintre inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane este cele mai indreptatit sa acceada in scaunul din varful ierarhiei ecleziastice ortodoxe romanesti.
Teoretic – desi pare mai degraba o aparenta de democratie adaptata tiparelor bisericesti – fiecare dintre inaltii prelati aflati pe anumita treapta bisericeasca poate fi ales de Colegiu drept succesor al raposatului Teoctist, urcat la cele vesnice acum mai bine de o luna. Practic, se pare ca plaja de selectie este mai restransa decat un cerdac manastiresc. Colegiul Electoral, care include de-a valma pe membrii Sfantului Sinod, alte respectabile fete bisericesti, dar si politicieni mireni si oameni cu afaceri nu prea duse pe la biserica, va analiza dupa toate canoanele ecleziale doar trei candidaturi. Mitropolitul Daniel al Moldovei – cel care a asigurat si interimatul la Patriarhie dupa stingerea din viata pamanteasca a lui Teoctist Arapasu, Bartolomeu – Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, si Teofan, Mitropolitul Olteniei.
Iata cele trei nume asupra carora vor medita in liniste monahala membrii Colegiului. Asta desi pe site-ul oficial al BOR nici un nume nu figura ieri in dreptul patriarhabililor, dac-o fi ingaduit de cutuma ortodoxa sa-i numim astfel. Biserica Ortodoxa Romana isi rezerva astfel pentru astazi dreptul de a face un anunt oficial in legatura cu identitatea celor ce si-au afirmat explicit intentia ori au emanat epifanic din randurile inaltei preotimi pentru a-si aseza pe umeri odajdiile grele de responsabilitati de Instaistatator al Bisericii Ortodoxe. Secretosenia in care BOR invaluie pana in ultima clipa un eveniment de o importanta atat de covarsitoare cum este cel de desemnare a Patriarhului poate parea un gest infantil si inutil doar in ochii profanilor. In realitate, nu este decat masura consecventei cu care biserica isi apara teritoriul de ingerinta a ceea ce slujitorii ei numesc dispretuitor si temator lumescul.
Pana si divulgarea numelor din cercul restrans si privilegiat al fericitilor cu sanse reale de a-si vedea pusa in fata titulaturii sufixul Prea la capatul zilei de astazi i s-a parut BOR o concesie prea mare facuta curiozitatii mirene. Dar nu e de mirare. Atitudinea incuiata a fost inspirata de energicul gest de a dosi in continuare sub sutane trecutul preotilor – despre care arhivele Securitatii stiu uneori amanunte necucernice – pe care il facea deunazi IPS Bartolomeu. Atunci cand ii afurisea pe membrii CNSAS pentru incapatanarea de a cerceta dosarele candidatilor cu sanse reale la carja de pastor al turmei ortodoxe inainte de alegerea Patriarhului. Preasfintia sa a ridicat cea mai tunatoare voce impotriva unor astfel de practici necuviincioase, reiterand privilegiul Bisericii de a-si gestiona trecutul departe de ochi straini.
Greu de anticipat decizia de astazi a Colegiului Bisericesc, mai ales la felul in care s-au asezat cei trei patriarhabili pe culoare. IPS Teofan, despre care se spune ca ar fi fost preferatul raposatului Teoctist, care ar fi dorit sa-l vada ales exclusiv de Sfantul Sinod pentru a bloca astfel ascensiunea IPS Daniel, a fost cel mai zgarcit in aparitii si interventii televizate. Daniel este creditat drept reprezentantul orientarii ecumenice din BOR, dovada si prezenta sa la recent incheiata Adunare Ecumenica Europeana de la Sibiu. Acolo unde Bartolomeu, care tine linia traditionalista in BOR, a refuzat ostentativ sa fie prezent.
In? fine, chiar daca decizia pamanteasca a celor reuniti in cel mai inalt for bisericesc ar putea fi oarecum pronosticata, tatonarile se opresc la partea Sfantului Duh, presupus a fi inspiratorul inaltei adunari.
Asa ca secretul se justifica, cel putin in zona interventiei divine. Care nu scuza, totusi, rictusurile terestre de multumire si ingamfare pe care-l deseneaza pe fata prea multor cuviosi sondajele foarte pamantene ce plaseaza inconstient Biserica in topul absolut al increderii populatiei.
Vifor Rotar
