Patlagina (Plantago lanceolata, Plantago major)
Mai este cunoscuta si sub alte denumirica: iarba taieturii, iarba babei, limba oii, limba baltilor, limba broastei, limba sarpelui, Iimbarita, mama ploaie, mama padurii, minciuna, protagina, carutele.
Se cunosc mai multe soiuri de patlagina, Plantago major – cu frunza lata si Plantago lanceolata – cu frunza ingusta sub forma de sulita.
Contin: vitamine (K, A, C, PP) si saruri minerale (K, Na, Mg, S, Ca, P, Fe, Mn, Zn, Cu) dar si alte substante
Ambele au flori micute in manunchiuri ascutite.Inflorirea are loc in lunile mai-septembrie.
1. Parti utile: frunze si radacini fara tulpina florala.
• Frunzele se recolteaza in iunie-septembrie, preferabil inainte de deschiderea florilor, dupa care se usuca.
• Frunzele se taie de Ia suprafata solului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua.
• Radacinile se scot din pamant si se spala dupa care se usuca.
2. Utilizari medicinale: ambele specii de patlagina se folosesc de foarte mult timp pentru prepararea de lotiuni si alte preparate pentru uz intern si extern.
Uz intern:
• bronsite cronice, crize de astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, catar pulmonar, hemoragii pulmonare, tuse convulsiva, traheite, emfizem pulmonar, tubercuIoza.
• gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal (prin efectuI cicatrizant).
• diaree, enterite, dizenterie.
• ateroscleroza, mareste coagulabilitatea sanguina, micsoreaza tensiunea arteriala, reduce colesterolul din sange, purifica sangele.
Uz extern:
• plagi, rani purulente greu vindecabile
• arsuri, furunculoza, eczeme
• herpes, ulceratii cutanate, ulcer varicos, taieturi, contuzii
• zona Zoster
• intepaturi de insecte (viespi, albine, tantari), muscaturi de serpi si caini.
3. Preparete:
• Infuzie: 1 lingurita de frunze uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se ia cate o lingura Ia 2 ore in tratarea ulcerului gastric si duodenal, enterite, diaree, hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice, alergii, anemie, retentie urinara, enurezis, ateroscleroza. Se mai poate folosi amestecul, in parti egale, din patlagina si cimbrisor pentru boli de ficat si splina. Alte amestecuri se pot face cu plante expectorante, emoliente si cicatrizante (nalba mare, musetel, Iumanarica, mierea ursului).
• Decoct: 1 Iingura de frunze uscate Ia 250 ml de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se da cate o Iingura Ia intervale de 2 ore timp de 6 saptamani Ia bolnavii de tuberculoza pulmonara si copiilor cu limbrici.
• Sirop de patlagina. Se poate prepara si in casa sau se poate cumpara de pa magazinul de plante madicinale. Pentru prepararea in casa aveti nevoie de :100 g de frunze proaspete, bine spalate care se toaca marunt; se fierbe in 1.250 ml de apa, Ia care se adauga 300 g de zahar si 250 g de miere de albine nezaharisita. Se amesteca Ia foc mic pana se obtine o consistenta groasa ce se toarna in sticlute sau borcane bine inchise si se tine Ia frigider. Se Ia cate o lingurita inainte de mese timp de 3 saptamani, avand efecte excelente in bronsite, tuse seaca, curatirea sangelui de toxine, rahitism si in boli cronice de inima, plamani si ficat.
• Tinctura:100 g de frunze uscate in 1 litru de alcool de 70?; se lasa Ia macerat 24 ore, se strecoara, se stoarce tifonul si se pun 2-3 comprese pe ten cu acnee, in zona Zoster, inflamatii, intepaturi de insecte sau se fac spalaturi bucale (gargara) in stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti si alte infectii ale gurii. Puteti sa va procurati din magazinele de specialitate si farmacii.
• Ulei de patlagina. Se poate prepara in casa din 400 g de frunze proaspete, maruntite peste care se pun 300 ml de alcool de 70? si 500 ml de ulei de floarea soarelui. Se Iasa Ia macerat 3-4 zile, se fierbe in baie de apa 3- 4 ore, se strecoara cu stoarcerea reziduurilor si se fac badijonari in caz de acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, zona Zoster, inflamatii si intepaturi de insecte.
• Cataplasme cu frunze proaspete, spalate si strivite, care se aplica cu o bucata de tifon pe zonele afectate ale pielii: abcese, herpes, bube, branca, taieturi, furuncule, rani sangerande, tromboze, inflamatii articulare de natura reumatica, cancer de piele, afectiuni maligne glandulare, ulcer varicos (se amesteca cu sare).
M.P.
