Pastele in Ardeal (II) – Numaratul Oualor
Sarbatoarea Pastelui isi are obiceiurile si traditiile ei, in functie de cultura si civilizatia fiecarei natiuni sau a unei comunitati etnice.
Transilvania, prin statutul de confluenta a culturilor occidentale cu cele orientale, este locul unde biserica catolica si reformata se intrepatunde cu cea ortodoxa si greco-catolica. Numeroase sunt satele din Ardeal si Banat unde sunt cate trei sau chiar patru bisericii de rit diferit si cu enoriasi care apartin de religiile catolica, reformata, luterana, greco-catolica si ortodoxa.
De aceea, si sarbatoarea Pastelui a cultivat de a lungul timpului obiceiuri si traditii specifice atat la sasi, maghiari, svabi, cat si la romani.
Prima zi a postului Mare se mai numeste si Lunea curata, zi in care potrivit traditiei, oamenii obisnuiesc sa purifice, sa curete spatiul in care traiesc prin obiceiuri rituale.
In Banat de exemplu, prima zi de post se numeste Spolocanie. Atunci oamenii se spala cu bautura la carciuma satului de mancarea de dulce pe care au consumat-o pana acum. In trecut, la aceste petreceri cu bautura participau si femeile care veneau, de ochii lumii, cu furca de tors la brau.
In alte parti ale tarii, in ziua de Spolocanie vasele din care s-a mancat pana la Lasata Secului se spalau cu lesie si se urcau in pod, unde se pastrau pana la Craciun.
Exact la jumatatea Postului Mare, intotdeauna in miercurea din saptamana a patra a Postului Mare, stramosii nostri tineau Sarbatoarea Oualor, sarbatoare numita si Miezul sau Miaza Paresii sau Paretii; cuvantul „paresimi” (sau cum ii spunea poporul, „pareti”) provine din latinescul „quadrogesimo”, care însemna „40 de zile”, adica cat se considera ca tine efectiv Postul Mare, Saptamana patimilor avand un statut special.
Pe vremuri, mai ales femeile tineau Sfintele Paresimi ca pe o duminica, fiind interzise cu desavarsire anumite munci si mai ales unsul peretilor!
Singurul lucru care se putea face în aceasta zi era numaratul oualor si al calupelor de in, de canepa si de lana; un obicei larg raspandit pe vremuri interzicea sa iei oua de pe cuibare de la Lasata Secului pana la Miezul Paresimilor.
Prin Oltenia, numaratul oualor trebuia neaparat facut la mijlocul Postului Mare, altfel femeia respectiva putea sa amuteasca! Mai precizam ca Ziua Oualor era foarte asteptata de copii, acestia ajutandu-si mamele la alesul celor mai bune oua ce urmau a fi inrosite sau inchistrite. Astfel, pruncii alegeau mai ales ouale de gaini negre, oua numite „harapesti”; aceste oua aveau coaja galbuie, fiind mult mai tari decat celelalte.
