Pastele Cailor
Pastele Cailor se sarbatoreste in ziua de joi din a sasea saptamana care urmeaza dupa Pasti cand se crede ca, pentru un ceas, si pentru o singura data pe an, caii se satura de pascut iarba.
Cum data acestei sarbatori putea varia de la an la an cu un numar mare de zile, importanta ei s-a diminuat treptat, primind un sens peiorativ: a nu da inapoi ceea ce ai imprumutat, a amana pana la Pastele Cailor, pana la Sfantul Asteapta, deci a nu te tine de cuvant.
In popor, expresia „la Pastele cailor” nu avea intelesul pe care l-a capatat in zilele noastre, si anume cel de „niciodata”, ci insemna „alta data” sau „foarte rar”. Se spune ca, atunci cand Maica Domnului l-a nascut pe Iisus in iesle, pe cat de linistiti erau boii, pe atat de galagiosi erau caii. De aceea, Maica le-a harazit sa nu se sature de mancare decat o data pe an, la Inaltare. Atunci este Pastele cailor.
In unele locuri aceasta sarbatoare este cunoscuta si drept „Joia iepelor”. In satele din Tara Fagarasului, precum si cele din zona Baraoltului, „Pastele cailor” coincidea cu ziua in care se incheiau afaceri banesti sau de orice alta natura, afaceri care nu in toate cazurile erau reusite. De sarbatoarea lor, caii nu au fost pusi la caruta, au primit fan proaspat pe saturate, iar in unele localitati din zona Rupea s-au facut slujbe la troite pentru belsug si sanatatea animalelor.
Tot in aceasta zi, de „Pastele cailor” exista obiceiul ca manjii cailor de munte sa fie dusi la pascut in goluri montane, unde creste o planta ce da o stare euforica animalelor, planta mult cautata in special de capriori si cerbi. Planta da imunitate contra „brancului”, o boala specifica acestor animale.
In aceasta zi este Pastele Cailor: Numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an, si doar un ceas pentru ca asa au fost blestemati de catre Maica Domnului:
Fire-ati cai afurisiti,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu.
Voi sa nu mai aveti sat
Numa-n ziua de Ispas
Si-atuncea vreme de-un ceas
Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Domnul.
Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas, oamenii saluta spunand Hristos a inviat!si li se raspunde cu Adevarat c-a inviat!, iar in ziua Inaltarii Domnului se saluta cu Hristos s-a inaltat! si se raspunde cu Adevarat ca s-a inaltat!. Dupa ziua de Ispas incep a se saluta obisnuit.
S.M.
