Parlamentul nu miroase a bine

Parlamentul nu miroase a bine

0 77

O veche zicala populara, cu valabilitate mai larga decat limitele pisciculturii, zice ca pestele de la cap se impute. Pestilentei si putrejunii li se stabilesc astfel sediul in persoana liderului, de orice fel ar fi acesta, de la care pleaca apoi, in descendenta ierarhiei, toate tarele de care sufera conducatorul la un moment dat. O fi adevarat, nu zic nu, desi intelepciunea populara pacatuieste parca prin deculpabilizarea structurilor inferioare, ce se contamineaza bietele exclusiv cu germenii capeteniei.


Mai cinstit si mai dezodorizant este un proverb cu fes, imprumutat probabil de folclorul romanesc in perioada stapanirii fanariote. Pentru „Cum e turcu” si pistolu”, osmanlaii pot fi mandri; desi naclaita de dulceturi si zaharicale orientale, zicerea are mare aplicabilitate prin partile noastre.


Pentru ca nu era sa stam cu mainile in san si sa ne lasam cotropiti de proverbe alogene, am purces la fabricarea unora neaose, din bucatile altora. Ultima mostra de paremie astfel fatata a venit pe lume la televizor, intr-una din zilele saptamanii trecute. Ea s-a nascut din mariajul buticului turcesc si a pravaliei de peste, pastrand damful intact, si suna asa: „Cum e parlamentaru” si subsolu”. Ati vazut, cu siguranta, reportajul indiscret si urat mirositor in catacombele Casei Poporului. Mai multi jurnalisti au coborat dedesubtul interioarelor extravagante si ultrascumpe ale Casei Poporului si v-au aratat realitatea fetida peste care troneaza organul legislativ al poporului. Sus – covoare gigantice, orientale si astea, candelabre grele de cristaluri si marmura ce-l umple de invidie chiar si pe Videanu, Printul de Ruschita. Jos – rugina coroziva, balti fetide si canalizari desfundate. Semn ca nu toate dejectiile alesilor iau imediat forma legislativa, desi se stie ca avem niste legi de rahat.


Faptul ca parlamentarii vara de 17 ani gunoaie sub covoare de Buhara nu este decat legitimarea la cel mai inalt nivel democratic a unei indeletniciri cu raspandire feroce dupa Revolutie. Momentul rarissim in istoria unei natiuni, in care dictatorul a fost inlaturat de la putere de catre popor, nu a fost imediat urmat de o opera de asanare. In locul lustratiei si a vidanjarii politice, singurele masuri sanitare capabile sa desfunde cloaca nomenclaturista, capii revolutionari si chibitii evenimentului au acoperit fosa cu ce s-a gasit la indemana prin retorica de partid: concordie, avant muncitoresc si multa bezna minereasca. Nu-i de mirare ca, la rastimpuri, de sub podeaua turnata in graba peste trecutul vinovat razbat pestilente si fragrante sulfuroase.


Daca nora obisnuieste de veacuri pe la noi sa mature de ochii soacrei, strecurand sub pres gunoiul din casa, meteahna are si victimele ei postmoderne. Seful statului, atins de acelasi acces de conciliere de care suferea acut Ion Iliescu imediat dupa ce se infipsese in fruntea patriei, propunea recent intr-un mesaj catre natiune amnezia drept solutie de redresare economica, eventual energetica. Intre apelurile la calm si intoarcere in hale pe care le adresa Iliescu demonstrantilor de toate felurile si „Ce s-a furat e bun furat” al lui Traian Basescu nu e nici o diferenta. Ambele se trag din aceeasi grija de a acoperi pocinogul cu ceva: cu vorbe, cu o mineriada sau o termocentrala.


Nu doar Romania politica sufera de bombare cronica a covorasului din fata usii. Patria rurala, unde se conserva traditii, mestesuguri si spiritul romanesc, da semne ca a fost si ea contaminata. Aflata recent in vizita la Brasov, ministresa Mediului si gospodarii apelor, Sulfina Barbu, se tinea de nas cand vorba despre lipsa canalizarilor si a aductiunilor de apa taman in zona Bran-Moieciu, cea mai calcata de turistii de toate natiile. O aluzie discreta ca mirosul traditional pe care il exporta branenii cu mandrie locala nu vine intotdeauna de la branza.


Desi duhoarea de care se plange tribunul Vadim Tudor ori de cate ori are ocazia s-a localizat, nu cred ca senatorii si deputatii vor putea respira usurati. Nu-ti trebuie studii de organoleptica pentru a-ti da seama ca macar o parte din putoare vine de la sistemul putred de trimitere a alesilor in Parlament pe liste nerelevante. Poate ca votul uninominal va fi un tester mai performant pentru a detecta exact cu cat contribuie fiecare la atmosfera irespirabila din Legislativ.


Ceva m-a surprins, totusi, in reportajul din subsol. Nu mirosul, previzibil intr-o locatie cladita pe antecedente putrede. Desi confort sporit in comparatie cu o banala gura de canal, imensul beci nu gazduia nici picior de boschetar. O explicatie firava ar fi paza stricta din zona. Dar una si mai buna ar fi ca de sus vin mirosuri mai grele decat cele ce razbat de jos. Se pare ca nici incercatii boschetari nu rezista la combinatia letala de conserva PC alterata, lesuri de matusi Tamare ingropate sub conturi, gaze de sonda patriciene, clisme peremiste ori pediste, ce se preling din camerele unde alesii, cand nu dorm, se porcaiesc, huiduiesc si voteaza dupa cum le dicteaza constiinta.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.