Parlamentul n-a fost niciodat? mai aerian
Daca Romania n-ar pluti atat de dizgratios pe deasupra democratiei de cand si-a suspendat presedintele, aproape ca mi-ar placea ca situatia asta aeriana sa mai dureze. Suspendarea presedintelui, care doar intamplator se numeste Traian Basescu, este un gest riscant de levitatie prin care nu doar un singur om pierde contactul cu solul. O buna parte din clasa politica se simte mai usoara la constiinta si se ridica la cateva palme deasupra planului intrigilor si rutinei.
Numai asa se explica lejeritatea cu care parlamentarii – nu doar cei 322 demonizati de Traian Basescu – se misca acum printre legile pe care, daca nu le-au mutilat de cate ori au avut ocazia, le-au ignorat de tot atatea dati. Cand credeam ca suspendarea presedintelui devine un caz de pneumatica generalizata, in care fiecare descopera pentru sine deliciile plutirii, alesii neamului, usurati de lestul Basescu, si-au reamintit de legatura cu solul. Mai bine zis, au fost rechemati la sol de iminenta referendumului. Cand tiranul se va intoarce, reinscaunat de votul cetatenesc, nu se va putea stropsi la Parlament cu naduful pe care l-a strans vreme de o luna. Pentru ca parlamentarii au fost harnici si si-au luat toate masurile pentru cazul in care poporului ii va mai ramane ceva energie dupa vot si va dori s-o cheltuie pe spinarea cuiva. Intr-un elan demn de o Constitutie mai buna, demnitarii au reusit sa treaca temuta lege ANI, pe care o hacuisera la vremea promovarii ei de catre fosta ministresa Monica Macovei. Actul legislativ ce stabilea conditii riguroase de control al averii alesilor ii mobilizase pe atunci pe toti cei vizati; scriam la acea vreme ca interventia deputatilor si senatorilor semanase cu un viol in grup: Dupa coitul legislativ prelungit, bietei ANIsoara nu-i mai ramasese intreg nici un articolas. Nici mamele sale adoptive, Macovei si Boagiu, aflate la Bruxelles cu treaba in vreme ce demnitarii statuti faceau pe pedofilii in Parlament, n-au mai recunoscut-o cand s-au intors din capitala Belgiei.
Nu cred ca rediscutarea – si votarea – Agentiei Nationale de Integritate a fost provocata de remuscari. Atat de mare este presiunea votului din 19 mai, dar mai ales atat de previzibil deznodamantul, incat reprezentantii poporului simt ca, intr-un fel, vor trebui sa dea socoteala. Nu numai ca au votat legea intr-o forma chiar mai draconica decat originalul, dar au gasit inspiratie sa introduca de la ei prevederi neincluse initial. Mai interesanta este cea care obliga liderii marilor centrale sindicale la declararea averilor. Le-a luat ceva vreme legiuitorilor sa observe ca sindicalistii cu vizibilitate au conturile cam umflate, de atata plans pe umerii oamenilor muncii.
Dar ANI nu este singura realizare a celor pe care presedintele suspendat ii ameninta cu aruncarea de la balcon. In lipsa lui, parlamentarii se intrec pe sine si ridica potul la cote ametitoare. Timid, prin tatonari precaute, fabricantii de legi au „demarat discutii”, „au initiat consultari” – ma rog, au epuizat gama de gesturi protocolare si simandicoase, pentru promovarea legii care le da fiori chiar mai mari decat le provoca ANI. O singura prevedere poate strange atatea spaime la un loc: cea a votului uninominal. Parlamentarii se pregatesc sa voteze legea ce va reteza carierele multora dintre ei!
Sa nu pripim, insa, sa le descoperim merite tardive. Efortul urias de a vota ANI trebuia recompensat cumva. Si n-au intarziat s-o faca. Si-au arogat paternitatea asupra legii atat de violent incat noul ministru de Finante, Varujan Vosganian, n-a uitat s-o pomeneasca pana si la catafalcul raposatului Octavian Paler. Cat despre uninominal, ar fi nevoie de multa naivitate sa crezi ca este altceva decat un numar de pantomima. Asa cum Traian Basescu, prin organul sau fonator Emil Boc, arunca neglijent si in avans la inceputul campaniei zvonul neprobat al fraudarii referendumului, parlamentarii se apuca si ei de uninominal. N-o sa iasa nimic de-aici, dar mai bine sa fie, ca nu stii niciodata la ce foloseste.
