Asa ceva se prevede a fi introdus in Codul Penal, in cadrul masurilor educative neprivative de libertate.
Introducerea acestei noi prevederi in Codul Penal pare mult mai benefica decat regimul de detentie sau chiar amenda penala, peste achitarea careia, in anumite conditii, se poate sari. Pentru infractiuni minore este mai nimerita reeducarea prin munca in folosul obstei – asa cum, de altfel, se practica prin tarile occidentale civilizate – decat „statul pe craca” intr-o celula supraaglomerata, pe banii statului – citeste contribuabilului – cu papica si caldurica, in asteptarea trecerii timpului si ininvatarea multor metode de a comite diferite infractiuni. Caci aceasta este, in cele mai multe cazuri, reeducarea din puscarii: niste cursuri de specializare in domeniul infractiunilor, predate de vechi clienti ai penitenciarelor.
O voce venind de sub bandajul de pe ochii Justitiei precizeaza: „Proiectul detaliaza modul in care acestea (noile prevederi, n.a.) sunt aduse la indeplinire astfel incat finalitatea acestora, si anume resocializarea persoanei majore condamnate, respectiv dezvoltarea armonioasa fizica (?!?, n.a.) si psihica a minorului sau tanarului condamnat, sa beneficieze de cat mai multe mijloace de aducere la indeplinire.”
Se are in vedere atat reglementarea unor noi institutii, in cazul masurilor educative neprivative de libertate, cat si punerea in executare si supravegherea executarii acestor pedepse neprivative de libertate
Astfel, ca o noutate fata de actualele prevederi, proiectul stabileste modalitatea de inlocuire a amenzii penale cu munca in folosul comunitatii, precum si controlul executarii acestei munci.
Prin noile prevederi se reglementeaza si durata si conditiile executarii acestei munci, precum si modalitatea de inlocuire a amenzii cu inchisoarea, asta in caz ca nu te duci sa maturi pe unde te-au pus astia.
Va fi interesant de asistat, dupa intrarea in vigoare a acestor noi prevederi, la sedintele instantelor penale, cand judecatorul il va intreba pe inculpat: „Tu ce ai furat, cincizeci de milioane sau cinci gaini?” Caci pana acuma ala cu gainile lua vreo trei sau patru ani de puscarie, fiind pericol social, iar cel cu milioanele o taragana in libertate pana se prescria beleaua.
Oricum, aceasta prevedere cu munca in folosul comunitatii este, cum am mai aratat, practicata in tarile occidentale civilizate de mai mult timp, de ea „beneficiind” numeroase personalitati din diferite domenii de activitate, dar mai ales din lumea artei si a sportului. Prin aceste prevederi se mai descongestioneaza puscariile supraaglomerate, mai scapa statul de ceva cheltuieli si se mai face si ceva treaba prin tara. Nu stiu daca o sa apuc sa-l vad pe afaceristul Ioan Neculaie maturand de zor pe Calea Bucuresti sau pe primarul Brasovului, George Scripcaru, tunzand garduri vii prin parcuri – ca sa dau doar exemple locale – dar, per ansamblu, masura mi se pare binevenita si de perspectiva.

Dan Bota

Lucrarile la Canalul Dunare – Bucuresti vor fi reluate la jumatatea anului 2010, urmand ca acesta sa fie inaugurat patru ani mai tarziu, dupa ce Canalul a trecut luni oficial din administrarea Ministerului Mediului in administrarea Ministerului Transporturilor, a declarat Antonel Tanase, secretar de stat in Ministerul Transporturilor.
“Ministerul Transporturilor a preluat de la Administratia Apele Romane acest canal, urmand ca pana la jumatatea lui 2010 sa fie gata studiul de fezabilitate, iar apoi sa fie aleasa compania care va proiecta si construi acest obiectiv. Lucrarile vor incepe in iulie 2010 si vor dura patru ani”, a spus Antonel Tanase.
Acesta a precizat ca lucrarile de finalizare a Canalului, realizat in proportie de 70 la suta inainte de 1990, vor costa peste 500 milioane de euro, finantarea urmand sa fie adusa din fonduri europene sau de la compania care va construi canalul, daca in urma studiului de fezabilitate va fi aleasa aceasta forma de finantare.
“In urma finalizarii acestui canal, Bucurestiul va deveni a cincea capitala port la Dunare, iar Capitala va avea legatura cu doua mari, Marea Neagra prin Constanta, si Marea Nordului, prin Rotterdam”, a spus Ovidiu Cupsa, director general al Administratiei Canalelor Navigabile Constanta, compania care va derula acest proiect.
Canalul va avea o capacitate de pana la 20 milioane tone marfa tranzit anual, va asigura apa necesara pentru irigarea a peste 150.000 de hectare teren arabil si alimentarea cu apa a localitatilor limitrofe, dar si producerea a 58 de GWh pe an energie electrica in hidrocentralele din nodurile hidrotehnice ale amenajarii, la care sa adauga 15 Gwh pe an produsa in nodurile hidrotehnice Tangabu si Cucuieti de pe raul Dambovita. Totodata, vor fi scoase de sub efectul inundatiilor circa 30.000 hectare terenuri agricole si 11 localitati.
“De asemenea, acest proiect va crea 10.000 de locuri de munca, la constructia Canalului si la cele patru noduri hidrotehnice care vor fi construite de o alta companie”, a spus Antonel Tanase.

Potrivit inginerului de proiect al santierului, Chiriac Avadanei, daca lucrarile nu ar fi fost stopate in 1990, proiectul ar fi fost finalizat doi ani mai tarziu. Potrivit acestuia, in cei 18 ani de la stoparea lucrarilor a fost furata o mare parte din otelul folosit la constructia existenta, la care se adauga peste 120 de kilometri de cale ferata adiacenta proiectului si utilajele abandonate la fata locului.
Proiectul Canalului Dunare – Bucuresti prevede existenta a doua cai navigabile pe raurile Arges si Dambovita precum si trei porturi: 1 Decembrie pe Arges, Glina pe Dambovita si portul Oltenita.
Lucrarile la canalul Dunare-Bucuresti au inceput in 1986, pe baza unui proiect realizat in 1982, dar ideea dateaza din 1929, cand Parlamentul a adoptat o lege privind construirea unui canal care sa transforme capitala Romaniei in port la Dunare.
Constructia efectiva a demarat insa abia in timpul regimului comunist, imediat dupa finalizarea canalului Dunare – Marea Neagra. Pana in 1990, s-au realizat peste 70 la suta din lucrari, dar dupa decembrie 1989 proiectul a fost abandonat. In 1994, acesta a intrat, in mod oficial, in conservare.

Despre armasarii de prasila, de rasa lipitana, lasati de izbeliste in ferma de la Homorod, precum si despre conditiile precare de hrana si trai ale acestora am mai scris in cotidianul nostru. Nu am pretentia ca acele randuri sa fi fost citite de catre factorii de raspundere brasoveni si sa-i fi atins la coarda sensibila.
Dar iata ca sa aratat cineva interesat de soarta cabalinelor si isi da silinta sa intervina in favoarea acestor patrupede.
Despre aceasta interventie ne vorbeste directorul Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA). Dorin Enache declara ca acesti cai se afla „intr-o stare de intretinere mediocra si submediocra din cauzalipsei furajelor si a conditiilor de cazare si igiena prevazute de normele sanitar-veterinare privind bunastarea animalelor. S-a incercat in mod repetat, atat in scris, cat si telefonic, contactarea reprezentantului legal al societatii, fara a primi vreun rezultat, iar medicul Teodor Mihai Buse isi declina orice responsabilitate privind administrarea fermei, cu toate ca semneaza innumele societatii. DSVSA a instiintat autoritatile locale pentru a gasi o modalitate practica de rezolvare a situatiei efectivului de cabaline in regim de urgenta. Am solicitat sponsorizari privind asigurarea unui nivel de hranire adecvat in urmatoarele 30 de zile.”
Si dupa aia? De ce nu se adreseaza bunului samaritean Scripcaru, poate acesta va transfera ceva portocale din panotaj in ieslea cailor de la Homorod. Sau pedelistii nu calaresc decat populatia de rand a Brasovului, de pe care are ce piei jupui?

Dan Bota

Din fericire, hotii de arta se dovedesc uneori mult mai putin artisti decat autorii obiectelor pe care le fura. Este si cazul unei bande de trei indivizi, doi unguri si un roman, care a dat o lovitura in resedintele a doi colectionari de arta din Viena. Valorea prejudiciului creat cu aceasta ocazie se ridica la 5 milioane de euro: printer piesele furate se numara patru tablouri evaluate la peste patru milioane de euro si precum si o colectie de argintarie si ceasuri de epoca, valorand peste un milion de euro.
Daca sustragerea pieselor de colectie le-a reusit, nu la fel de iscusiti s-au dovedit cei trei cand a fost vorba sa valorifice bunurile sustrase. In ciuda valorii pradei, spargatorii voiau sa vanda cu numai 10.000 de euro obiectele de care ii usurasera pe colectionarii vienezi. Anchetatori romani din cadrul DIICOT au reusit sa-i momeasca pe cei trei la Brasov, dandu-se drept client interesati de achizitionarea tablourilor, ceasurilor si argintariei. Cei 3 au fost prinsi in camera unui hotel in care aveau toate cele 31 de obiecte. Politistii de la crima organizata identifica in prezent toate piesele gasite cu aceasta ocazie. Unele nu se afla pe lista celor doi colectionari vienezi pradati, in timp ce altele au fost probabil deja vandute.

Vifor Rotar

Se stie ca ferma de armasari de monta de la Homorod era vestita in toata Europa, multe tari din Occident luand de aici material pentru insamantare. Astazi ferma este adapostul ultimelor 50 de umbre de armasari, carora doar pielea le mai tine oasele.
Ingrijitorii ne-au declarat ca nu mai au nici furaje, nici bani pentru asa ceva, iar animalele au inceput sa moara de foame. Aceasta se intampla la propriu, iar cainii de pe la stanele din zona se ospateaza din lesurile lor.
Ferma a fost infiintata pe vremea Mariei Tereza, adapostind, de-a lungul timpului, intr-una cam in jur de 100 de armasari de prasila, rasa lipitani, aceasta rasa fiind cunoscuta in intrega Europa drept cei mai buni cai de curse sau de tractiune.
Pana si in perioada comunista, aceasta ferma functiona la inalti parametri si cu rezultate exceptionale.
Actualmente, sub democraticul capitalism salbatic, la ferma de la Homorod au mai ramas 50 de umbre, reprezentate din piele si oase.
Proprietarul fermei este un medic veterinar care traieste in SUA, de unde ar trebui sa trimita 10.000 de lei lunar, din care sa se cumpere furaje si medicamente pentru cai. Insa a cam uitat sa trimita acesti bani, asa ca cei 50 de armasari stau la mila ingrijitorilor si a satenilor din zona.
Cred ca, in imprejurarile date, o asemenea proprietate, neglijata la extrema, ar trebui ori sa fie data in administrarea comunitatii locale, ori sa fie scoasa la vanzare, alegand cu grija cumparatorul.
Sa speram ca, la Homorod, traditia nu va muri.

Dan Bota

Trei membri ai unei retele de hoti de obiecte de arta au fost arestati la Brasov. Este vorba de doi unguri si un roman. Acestia introduceau in Romania obiecte de arta, in parte originale, in parte contrafacute la mare meserie, furate in Austria, in special in Viena, si apoi cautau in Romania colectionari de asemenea obiecte sau alti amatori, care plateau pe aceste obiecte preturi de nimic, comparativ cu valoarea lor reala, mai ales in cazul celor originale.
Astfel au ajuns si la Brasov, cazandu-se intr-un hotel si incepand cautarea de amatori. Un cetatean, doritor de asemenea obiecte, a intrat in legatura cu ei, dar a mirosit ca ceva nu prea este in regula. Fiind cat de cat cunoscator, a vazut ca preturile sunt mult sub valoarea obiectelor oferite, asa ca a anuntat Politia. Un politist sub acoperire, facand pe amatorul de obiecte de arta, a intrat pe fir si astfel cei trei au fost prinsi, cum s-ar zice, in flagrant.
Astfel, unul dintre tablouri, un original, pentru care traficantii cereau doar 5.000 de euro, face, in realitate, cel putin doua milioane.
Este drept, traficantii aveau si obiecte de argint care erau date drept antichitati, dar, de fapt, erau productie recenta, fiind „imbatranite” prin metode specifice si cunoscute de „specialistii” in asemenea contrafaceri.
Cei trei au fost arestati, rolul romanului fiind probabil cel de translator, deoarece ungurii nu stiau nicio boaba romaneasca.
Obiectele gasite asupra traficantilor au fost recunoscute de specialisti austrieci ca fiind, in parte, furate la Viena.
Cercetarile continua, in colaborare cu politia austriaca, pentru anihilarea intregii retele.

Dan Bota

Centrale nucleare mai mici decat o magazie, ce pot alimenta cu energie electrica 20.000 de locuinte, vor fi puse in vanzare in decurs de cinci ani, iar prima ar urma sa fie instalata in Romania.
Anuntul a fost facut de experti de la Los Alamos, laboratorul american care a dezvoltat prima bomba atomica, relateaza The Observer, in editia electronica. Reactoarele vor fi sigilate si nu vor putea fi furate, deoarece vor fi ingropate sub pamant.
Prima comanda confirmata a venit din partea TES, o companie ceha. „Au comandat sase unitati si si-au exprimat interesul pentru alte 12”, a declarat John Deal, director executiv al companiei Hyperion, care se va ocupa de productie.
Prima ar fi instalata in Romania, a adaugat el. „Avem o lista de asteptare pe sase ani. Purtam negocieri cu companii din Insulele Cayman, Panama si Bahamas”, a precizat Deal.
„Obiectivul nostru este sa generam energie electrica pentru zece centi watt-ul oriunde in lume”, a declarat Deal. „Fiecare va costa aproximativ 25 de milioane de dolari”, a adaugat el.
Deal sustine ca a primit deja peste 100 de comenzi de la companii, majoritatea din industria energetica. Potrivit lui, sunt vizate si tarile in curs de dezvoltare, precum si comunitatile izolate.

Ca multe alte sarbatori crestine, si sarbatoarea in care este celebrat Sfantul Mina s-a suprapus peste o veche serbare pagana prin care se invoca o divinitate care sa ii scape de raufacatori, de talhari, sa recapete lucrurile furate, iar fetele se rugau pentru maritis. Cand crestinismul s-a impamantenit, aceasta zi a fost inlocuita cu ziua Sfantului Mina, caruia, pe drept, i-au transferat acele puteri si harisme de a ocroti pe nevoiasii pagubiti. Ziua se numea in traditia populara „a talharilor”, pentru ca se faceau atunci tot felul de acte care doreau ca actiunea acestora sa fie cat mai mica in viata oamenilor. O vreme destul de indelungata, practicile pagane s-au manifestat in paralel cu acelea crestine. Asa se face ca femeile, preluand toate grijile si nevoile casei, fie tanjind dupa bunurile pierdute, fie dupa fiinta ucisa, dar nadajduind binele prin rugaciuni speciale, mergeau la Biserica de ziua Sfantului. Se rugau Sfantului Mina si puneau lumanari cu capul in jos (cu varful ce se aprinde), pentru a se recupera paguba, „ca sa se intoarca spre casele lor inimile voitorilor de rau”, intocmai cum „a fost intoarsa lumanarea”. Desigur, o practica deloc pe placul Sfantului Mina. Cum era socotit si ocrotitorul fetelor de maritat, acestea duceau si ele lumanari la biserica, punandu-le la fel in sfesnice, pentru a intoarce spre „dansele inimile celor doriti”. Ziua era petrecuta prin post negru, iar sarindarele date la biserica erau „pentru vrajmasie, maritis, furt, moarte de om, pentru ca sa se aleaga ceva in 40 de zile”. Asa se credea si se socotea aceasta zi, ca fiind cu puteri magice. Cu cat oamenii au avut acces la invatatura si stiinta de carte, cu cat au inteles mai bine rostul sarbatorilor crestine, precum si viata Sfantului Mina, cu atat acest fel de practici arhaice, mai mult pagane decat crestine, a disparut.In fiecare an, mii de credinciosi se duc in pelerinaj la Biseric Sfantul Mina pentru a se inchina la moastele celui care este considerat drept ocrotitorul pagubitilor.Sfantul Mina a trait in secolul al patrulea si a fost soldat in armata romana. Se spune ca, in timpul vietii si-a autat semenii sa-si recupereze bunurile pierdute. Moastele sale au fost aduse la Bucuresti in 1874. Astfel, in fiecare an, la data de 11 noiembrie, ziua de nastere a sfantului, crestinii vin sa i se inchine.Se pare ca, in aceasta zi, hotii cu frica de D-zeu renunta la obceiurile vicioase de frica pedepsei divine.

Ministerul Economiei si Finantelor ia in calcul emiterea de obligatiuni in euro pe piata romaneasca pana la sfarsitul acestui an, ca urmare a sesizarii unei tendinte de retragere a banilor din bancile din strainatate si plasare a lor in depozite in euro in Romania.
„Ni s-a semnalat ca exista intentia unor deponenti de a-si retrage bani din bancile din strainatate si de a-i plasa in banci din Romania, sub forma unor depozite in euro. A fost o abordare de la nevoia sesizata la crearea sistemului”, a declarat secretarul de stat din MEF Eugen Teodorovici.
Oficialul a adaugat ca tendinta observata la unii deponenti a fost justificata de stabilitatea sistemului bancar din Romania.
In procesul de emitere a obligatiunilor pe piata locala, MEF se va consulta si cu Banca Nationala a Romaniei (BNR), a precizat Teodorovici.
Iata cum arata unul din raspunsurile puterii la criza economica mondiala. O masura interesanta, care da bine si la imagine dar care da mai bine la protejarea banilor bogatanilor romani de erodarea diferitelor valute alaturi de protecia fata de tunurile care le da unile banci straine.
Pana la urma vor fi tot mai multi romani care vor aprecia masura pentru ca astfel protejam nu poporul de cei care l-au furat 20 de ani ci miliardarii de carton sa nu fie jefuiti de excrocii planetari care au distrus banci solide cu reputatie de multe decenii.

Cadrul natural – ocupational – traditional

Se protejaza pomii tineri; se sapa gropi pentru puietii din primavara; se gunoiesc pomii, se spoiesc cu var; se curata gardurile; se aduna gunoiul; fierbe mustul.

1 noiembrie VRACELUL Sf. Doctori fara de arginti Cosma si Damian).

• zi favorabila practicilor de medicina populara;

8 noiembrie ARANGHELII, Napustitul Arietilor (Soborul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril).

• se fac pomeni: Mosii de Arhangheli, se pun lumanari pentru vii si pentru cei cu morti naprasnice.

• in Transilvania se face turta arietilor care dupa cum cade, aruncata la turma, au noroc la fatare oile; se amesteca oile cu berbecii (arietii).

9-10 noiembrie POITRA LUI ARHANGHEL, FILIPII DE TOAMNA = MARTINI

o se tine pentru a fi aparati de lupi.

11 noiembrie SARBATOAREA TALHARILOR (Sf. Mc. Mina).

• se tine pentru recapatarea lucrurilor furate, prinderea si dovedirea hotilor.

• femeile pun la biserica lumanari intoarse sa se intoarca inimile celor rai spre bine, spre ele.

12-14 noiembrie MARTINII DE TOAMNA = Filipii

• se tin ca sa nu aduca pagube lupii.

12 noiembrie ZIUA LUPULUI; GADINETE; MARTINUL CEL MARE DE TOAMNA (Sf. Ioan Milostivul).

• lasata secului de Craciun: se petrece in familie, cu mancare si bautura.

• se tine ca aparare de boli (friguri), izbituri, apararea holdelor de grindina, nu se ara.

• daca pieptul gainii este gras, va fi iarna grea; daca-i subtire va fi usoara si vara manoasa.

14 noiembrie INCEPUTUL POSTULUI CRACIUNULUI (Sf. Ap. Filip).

• resturile de la masa se arunca spre rasarit sa nu mai manance pasarile recolta.

• oalele se pun cu gura in jos, sa fie feriti cei din casa de pagube.
– se tine ca aparare a vitelor de lupi si a tuturor de strigoi; nu se lasa limba de melita afara.

• se lipeste gura sobei , se inclesteaza pieptenii ca sa se inclesteze gura lupilor.

• nu se coase, toarce, macina, piaptana lana, ca aparare de boli si alte rele.

• nu se da imprumut din casa si nu se arunca gunoiul, cenusa, carbuni, sa nu se praseasca lupii.

• femeile pun pietre in cuptor si pe horn, sa apere pasarile de uliu.

• se da pomana in vecini turta de porumb.

• de acum incep sezatorile, cand se toarce panza de camasi.

14 noiembrie-25 decembrie POSTUL CRACIUNULUI;

• nu se fac cununii.

20 noiembrie AJUNUL OVIDENIEI.

• daca este senin, anul viitor va fi rau; daca e ger si lapovita, va fi an bun.

• se pune o strachina cu apa, cu lumanare, se privegheaza, se bat matanii; apa e buna de leac.

21 noiembrie OVIDENIA, FILIPUL CEL SCHIOP (Intrarea in biserica a Maicii Domnului).

• “se deschide cerul, vorbesc vitele; le aud cei neprihaniti”.

• daca este senin, soare, vara va fi secetoasa; daca ninge, va fi iarna grea.

• se da pomana pentru inecati si celor care au murit fara lumina li se pune cate o lumanare.

• se tine ca sa nu atace lupul, sa mearga schiopii, sa fie spor la casa.

• femeile nu mai bat rufele la spalat cu maiul pana la Sf. Gheorghe.

• se ung ferestrele, usile cu usturoi deoarece incep sa lucreze fermecatoarele; incepe iarna.

24 noiembrie CLIMATA VANTULUI,

• zi rea de vanturi;

25 noiembrie Sf. Mare Mucenicã Ecaterina.

• se posteste pentru aparare de boli, nebuneli; se tine ca aparare de foc.

26 noiembrie Sf. Stelian.

• se tine pentru facerea, cresterea si sanatatea copiilor.

29 noiembrie NOAPTEA STRIGOILOR (Ajunul Sf. Andrei).

• se ung usile, ferestrele cu usturoi, contra strigoilor; se apara vitele cu mac, sare.

• nu se matura de teama lupilor; se ascund melitele de teama strigoilor.

• daca este luna plina si cer senin, iarna va fi moinoasa; daca este nor, ploaie, nea, zapezile vor fi mari.

• se fac vraji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste.

30 noiembrie SANTANDREI (Sf. Ap. Andrei cel Intai chemat).

• se mananca bucate cu usturoi.

• se tine pana la amiaza ca sa fie iarna buna, anul cu belsug, noroc in meserii, viata lunga, sanatate.

• nu se piaptana, nu se pronunta numele lupului, nu se imprumuta din casa.

• daca gogosii de stejar sunt plini, va fi anul viitor ploios.

• fetele fac vraji de dragoste; se fac vraji de intors pentru obiectele furate, pierdute.

• se pune o crenguta de mar in apa, daca infloreste de Sf. Vasile va fi anul viitor, roditor.

Iza M.

O soarta ceva mai buna pare sa fi avut Castelul de la Banloc, al carui ultim proprietar a fost principesa Elisabeta, fiica regelui Ferdinand si a regiei Maria, si care a fost concesionat gratuit, in acest an, de primaria din localitate Arhiepiscopiei Timisoarei, pe o perioada de 49 de ani. Arhiepiscopia va deschide aici un centru ecumenic. Conacul a fost construit, in anul 1750, intr-un loc atestat documentar la 13 mai 1400, sub numele de Byallak, “locul bivolului”.
In perioada pasalacului turcesc din Banat, intre anii 1522-1717, aici isi avea resedinta de vara pasa, ulterior terenul fiind daruit de Maria Tereza banului croat Draskovici, in schimbul altor teritorii. Din 1750 este ridicat conacul care, in anul 1783, devine proprietatea familiei nobiliare ungare Karacsonyi. Tot acum, groful Lazar Karacsonyi aduce specii rare de pomi exotici, pe care ii planteaza in jurul conacului-castel, punand bazele actualului parc care se intinde pe o suprafata de 10 hectare.
Principesa Elisabeta, devenita regina, prin casatoria cu George al II-lea al Greciei, dar divortata, ulterior, revine in tara. In anul 1935, cumpara domeniul de la Banloc si se stabileste aici, pana in anul 1948, cand este obligata sa ia, definitiv, calea exilului. In anii comunismului, conacul a fost, pe rand, casa de batrani, orfelinat, iar piesele mobilierului-unicat, au fost furate, in cea mai buna parte.
Dupa 1989, primarul Cornel Toma a reusit sa mai adune cateva dintre obiectele ce purtau patina timpului si a asteptat ca obiectivului sa ii fie redata valoarea, tinand cont de faptul ca este situat in apropierea unor domenii forestiere de peste 1.000 de hectare.
Ministerul Culturii a investit 1,4 milioane de lei pentru renovarea cladirii considerate monument istoric. Fiind vorba de o cladire cu valoare de patrimoniu, partenerii proiectului incearca sa obtina fonduri structurale pentru renovarea cladirii.
Castelul Nako de la Sannicolau Mare apartinuse prin veacul al XVIII-lea familiei Nako si a avut sansa de a se fi pastrat intact. Fratii Nako au cumparat castelul la o licitatie, in 1781, cladirea nefiind doar un monument arhitectural, ci si un veritabil muzeu in care erau expuse obiecte de o valoare inestimabila, aflate in colectia personala a familiei Nako.
In salonul domnesc erau expuse picturi realizate de Nako Kalmane, renumita in epoca, dar si picturi ale maestrilor Lenbach si Schrottsberg, din anii 1840 – 1850, precum si piese de mobilier sculptate si cu incrustatii din Tarile de Jos, o statueta Carducci din Venetia si alte asemenea opere. In camera cu trofee vanatoresti erau expuse trofeele nobilului, aduse dupa prima expeditie pe care o efectuase in Africa.
Salonul de primire a oaspetilor era impodobit cu obiecte de arta din argint, un giuvaer vechi german, sculpturi in bronz si dulapuri incrustate, picturi din secolul al XV-lea. Sufrageria era decorata cu o colectie de portelan antic japonez, precum si cu cateva copii dupa Rembrandt si Tizian, care completau valorile muzeului.
Dupa 1919, toate acestea s-au pierdut fara urma. Dupa Primul Razboi Mondial, familia Nako s-a mutat in Ungaria, iar vasta proprietate, inconjurata de o imensa padure de brad, precum si cele 1.500 de jugare de pamant, cu ferme, gradini, sere de iarna si livezi, au fost vandute pe parcele. Castelul a fost impartit in doua, padurea a fost devastata, iar mobila a fost imprastiata cu bucata.

La inceputul veacului trecut, castelul a servit drept prima scoala agricola din Romania, iar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a folosit ca sediu al garzii fasciste, cazarma si depozit de armament. Intre anii 1949 – 1951 si 1953 – 1955, aici a functionat scoala de tractoristi, din nou, scoala agricola, iar in 1975, castelul a fost preluat de Primaria Sannicolau Mare, care a amenajat aici Muzeul “Bela Bartok”, inaugurat in 1981. In prezent, castelul adaposteste Casa de Cultura Si Muzeul Orasului.
Conacul San Marco din Comlosu Mare era, in veacul al XIX-lea, centrul spectacolelor in zona si locul de intalnire a aristocratiei. Dupa nationalizare, a fost transformat in CAP, apoi, in scoala si gradinita.
Istoria lui se leaga de numele fratilor Cristofor si Ciril Naco. In 1781, la indemnul imparatului Ioszef al II-lea, cei doi au cumparat, la licitatie, mari suprafete de teren in Banat. Domeniul familiei Naco, administrat in comun de cei doi frati, cuprindea mosii in Sannicolau Mare, Teremia si Comlosu Mare. Trei ani mai tarziu, ei au fost innobilati cu rangul de mosieri de Sannicolau Mare. In 1801, au hotarat sa-si imparta bunurile comune, iar prin tragere la sorti, mosia din Sannicolau Mare le-a ramas urmasilor lui Cristofor, iar Teremia – Comlos, fiului lui Ciril, Iosif. Acesta i l-a lasat fiului sau, Ioan care, in 1840, si-a mutat resedinta de la Viena in noul castel ridicat in centrul Comlosului. In jur, a amenajat un parc luxos, pe zece hectare, cu portile din fier forjat, realizate la Viena. Deasupra portii principale era cioplit blazonul familiei, distrus de comunisti.
Conacul de la Rudna, “imparatie” a baronului Nicolici, a devenit o ruina, acesta fiind transformat, in 1946, in casa de promenada, in 1950 in subunitate de graniceri, iar in anii ’60, in sediu CAP. In aceeasi perioada, a fost distrusa si capela de pe domeniul conacului. In 1919, cand baronul a parasit definitiv Romania si s-a stabilit la Paris, conacul a fost cumparat de renumitul avocat al vremii Lighezan. Dupa moartea acestuia, a sunat gongul ruinarii conacului.
Dupa Revolutie, ceea ce a mai ramas din fostul conac a fost furat pe bucati: de la usi, pana la geamuri, parchet si mobilele luxoase.
Un alt conac trecut pe listele “Ariergardei” timisorene, vizat sa devina obiectiv turistic, este cel de la Clopodia, al fostului general Vintila Petala. Fost ministru al Fortelor Armate al fostului Partid Liberal, generalul Vintila Petala a preluat castelul, la finele veacului al XIX-lea, de la primul ministru maghiar Sandor Wekerle.
Dupa 1951, generalul si familia sa au fugit din tara. O perioada, castelul a ramas in paragina fiindu-i retrocedat, in cele din urma, Mariei-Rose Mociornita, stranepoata generalului, dar aceasta l-a vandut sotilor Erina, care doresc sa il lase mostenire nepoatelor lor.
Administratia timiseana si-a propus ca, din 2009, sa intre pe piata tour-operatorilor pentru a promova traseele turistice din Euroregiunea Dunare-Cris-Mures-Tisa (DKMT).
Pe lista cu posibilele obiective turistice din euroregiune s-ar putea afla si unele dintre aceste foste conace si castele, pagini de istorie, cultura si civilizatia ale Banatului.

Singura masina roz din Sibiu, un automobil Daewoo Matiz, reuseste de aproape un an de zile sa aduca buna dispozitie in traficul aglomerat, alungand nervii si injuraturile soferilor, sedusi de cea mai feminina masina din oras, cosmetizata de o soferita blonda, vanzatoare de masini.
“Pentru ca masina este de gen feminin, eu m-am gandit sa imi colorez masina in roz. Este singura roz din oras si binedispune, trezind zambetele barbatilor din trafic, care imi dau prioritate, dar mai ales bucurie in randul femeilor si al copiilor, care vin sa se fotografieze cu ea in parcari”, a declarat pentru AGERPRES proprietara singurei masini roz din Sibiu, Georgeta David, dealer auto.
Aceasta s-a decis, anul trecut, sa isi vanda chiar ei o masina Matiz, de culoare alba, cu scopul de a o cosmetiza intr-un mod deosebit. Astfel, dupa ce a gasit nuanta de roz potrivita, pe Internet, pe un Rover, a mers in Ungaria si a cumparat husele roz cu imprimeuri constand in albine, dupa care, i-a comandat “pleoape” la farurile din fata si a “sadit” cateva flori pe masina, acestea gasite la un concurs de motociclism.
Gata cosmetizata, in prima luna dupa ce a fost achitata, masina roz a trezit uimirea celor de la Registrul Auto Roman (RAR), care au considerat Matizul un produs din import. Dupa ce inspectorii RAR si-au dat seama ca este o masina cosmetizata, acestia au avut o noua problema: nu exista culoarea roz in nomenclatorul de culori. Asa ca au trecut in talonul Matizului roz, culoarea violet.
“Vroiam sa fie ceva deosebit. Toata lumea ma intreaba: vai, tie iti place rozul? O masina mare vopsita roz nu ar arata asa de grozav, dar aceasta, da”, a spus proprietara masinii, Georgeta David.
Dupa ce a adus in trafic si o masina cu feminitate, alaturi de cele puternice, unul din cei mai priceputi creatori de tuning auto, s-a oferit chiar sa ii puna jante roz Matizului, care ar fi costat-o pe proprietara, nu mai putin 10.000 de euro, adica cat alte doua masini de acest fel. Asa ca, Matizul roz s-a ales doar cu capace roz.
Soferita recunoaste ca a optat pentru aceasta marca auto, dupa ce a vandut chiar ea 400 de Matiz-uri, considerand acest produs ieftin si fiabil. Dar, cel mai mult a contat faptul ca masina ei are personalitate si provoaca buna dispozitie. Un alt avantaj, este cel al culorii, care deocamdata ii tine departe pe hoti.
“Este o masina vopsita total in roz si daca mi-ar fura-o, as repera-o cu usurinta. Nu are deocamdata un nume. Initial vroiam ca sa-i punem numarul 94 ROZ, dar am renuntat punand 94 GEO, de la numele meu. Acum, femeile sunt in special interesate sa si-o cumpere, dar se tem, renunta, sa o faca roz, probabil pentru ca le e teama de reactiile celorlalti”, crede Georgeta David.
Vazuta roz de femei si violet de barbati, Matizul roz din Sibiu are o singura problema, fiind vedeta. I se fura floricelele de pe ea. Desigur din simpatie