„Pacea” liderilor lumii: pregătirea minuțioasă a celui de-al Treilea Război Mondial
Se pare că omenirea nu se mai satură de repetiții istorice. După două războaie mondiale și un Război Rece cât o serie Netflix interminabilă, lumea a decis că e momentul pentru un nou sezon al nebuniei globale.
Și, culmea ironiei, totul se face în numele păcii.
Cuvântul magic: „pace”
Dacă ar fi să judecăm după discursurile publice, am trăi deja în Nirvana geopolitică. Politicienii rostesc „pace” cu aceeași ușurință cu care un influencer spune „hai să vă zic un secret”. Pacea este sloganul de campanie, mantra congreselor, fundalul sonor al fiecărui summit.
Și totuși, bilanțul concret arată așa: mai multe arme, mai multe baze militare, mai multe sancțiuni și, evident, mai multe „exerciții de descurajare”. În traducere liberă: pacea se apără cu rachete nucleare încărcate și degetul pe buton.
Rusia: „Vă iubim, dar vă ștergem de pe hartă”
Moscova, în rolul său tradițional de urs supărat, anunță periodic că Europa ar putea dispărea într-o clipită dacă nu înțelege să stea „cuminte”. Nimic nu spune „dialog” mai clar decât o hartă nucleară fluturată la televizor, nu?
SUA și China: boxul din Pacific
Între timp, Statele Unite și China fac schimb de priviri letale peste ocean, ca doi colțoși care se jură că „nu vor să se bată”, dar își scot tricourile și își încordează mușchii pe plajă. Alianțele regionale, portavioanele și zborurile demonstrative sunt noul limbaj al diplomației.
Orientul Mijlociu: cazanul care nu se stinge
În Orientul Mijlociu, pacea e la fel de prezentă ca apa în deșert. Fiecare încercare de „stabilizare” aduce și mai mult haos, fiecare pachet de arme „defensive” devine în câteva zile ofensiv, iar toți actorii internaționali se înghesuie să verse puțin ulei pe foc.
ONU: sala de conferințe cu ecou
Teoretic, Organizația Națiunilor Unite ar fi trebuit să fie adultul din cameră.
În realitate, ONU e ca acel unchi la petreceri de familie pe care nimeni nu-l ascultă, dar pe care îl inviți din politețe.
Toți vorbesc, nimeni nu ascultă, iar rezoluțiile sunt mai inofensive decât un like pe Facebook.
Economia războiului: cine mai vrea crize rezolvate?
De ce să rezolvi problemele interne prin muncă și reforme, când le poți rezolva printr-un conflict extern?
E mult mai simplu să explici poporului că „merge prost pentru că există un inamic malefic acolo afară”.
Între timp, industria de armament își freacă mâinile: pacea vinde prost, dar războiul aduce profit record.
Lecția istoriei? O glumă bună
Înainte de Primul Război Mondial, politicienii erau convinși că „nimeni nu va fi suficient de nebun” să aprindă scânteia. Înainte de Al Doilea, se promitea solemn „niciodată din nou”.
Astăzi, cu arme nucleare și timp de reacție de câteva minute, credem că istoria e prea plictisită ca să se repete.
Întrebarea finală
Cine îi mai poate opri pe acești lideri care pozează în salvatori, dar joacă poker cu planeta?
În teorie, cetățenii.
În practică, oamenii sunt ocupați cu facturile, algoritmii de pe rețelele sociale și reducerile de Black Friday.
Și astfel, omenirea se îndreaptă veselă spre marginea prăpastiei, în pas de defilare, sub pancarta uriașă pe care scrie: „PACE”.
Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebook.com
