ORDINUL SOLOMONARILOR. ENIGMĂ SAU ADEVĂR ISTORIC?(2)
SOLOMONANŢA SAU ŞCOALA DE SOLOMONĂRIE
Am spus că solomonarii asemenea rohmanilor cu care se identifică din aproape toate punctele de vedere, îmi par a fi o supra-castă, un grup privilegiat aflat cumva în afara ordinii sociale pe care într-o anumită măsură o dominau.
Cazul este evident şi din legendele românilor care arată superioritatea solomonarilor asupra oamenilor.
Culmea este că această supra-castă chiar există în societatea pelasgo-getă!
Aceştia sunt sarabii.
Iată ce spune Iordanes despre aceştia:
„primii dintre ei erau acei sarabos tereos dintre care se consacrau regii şi preoţii”.
În articolul „Kogaion-muntele sacrul al dacilor” am vorbit despre treptele iniţierii zamolxiene şi despre faptul că sanctuarul iniţiatic suprem se afla în Bucegi, iar ultima treaptă a iniţierii era sacrificiul simbolic, moartea pentru lume a ucenicului, în cele trei suliţe ale Întreitului stâlp al cerului, Columna cerului identificată cu Vârful Ascuns.
Din aceste afirmaţii ale lui Iordanes, asimilate legendelor despre solomonari, putem deduce că ucenicii într-ale solomonăriei deprindeau tainele scolii prima dată într-o peşteră pe care o echivalăm cu Peştera Ialomicioarei, ajungeau la nivelul al doilea unde deprindeau alte taine legate pe care le-am numi „Tainele Sfinxului”, adică enigmele lumii materiale şi imateriale, într-un cuvânt taina manifestării principiului, şi doar unul singur va fi în măsură să se asimileze cu zeul din întreaga promoţie, iar acela va deveni iniţiat, un personaj semidivin identic cu solomonarul sau rohmanul.
Există şi alte nume sub care ar putea fiinţa ordinul solomonarilor afară de legendarii rohamani sau sarabos tereos?
Cred că da, pentru că nu trebuie uitată asemănarea solomonarilor cu acei călugări geţi numiţi de Strabon ktişti şi kapnobatai (călători prin nori).
Este de bănuit că aceste clase călugăreşti sunt trepte inferioare ale ordinului solomonarilor, dacă avem în vedere că ktişti pare a fi la originea cuvintelor româneşti: schit, schismatic, adică despărţit, izolat, cu referire la schitul călugăresc. Vorbesc de un ordin al solomonarilor organizat pe trepte deoarece nici una dintre legendele legate de solomonari, sau despre oamenii sfinţi ai geţilor, printre care trebuie sc amintiţi şi abii şi agavii lui Homer, nu menţionează întoarcerea ucenicilor la viaţa profană.
În ceea ce priveşte Cetatea Babarului în care sunt pregătiţi solomonarii, constatăm cu uimire că nivelul iniţiatic 2 al platoului Bucegilor poartă o denumire asemănătoare, fiind dată de megalitul numit chiar Babele, foarte asemănător cu sumerianul Bab Ili (Casa zeului).
Am făcut această precizare întrucât sumerienii au plecat în mileniul IV de la Tărtăria de Mureş cu mituri cu tot spre locul viitorului Sumer!
PERPETUAREA ORDINULUI SOLOMONARILOR DE-A LUNGUL TIMPULUI
Originea acestui ordin de iniţiaţi se află departe în perioada pelasgă. De-a lungul timpului au apărut pesonaje sau simboluri care aduc uimitor de bine aminte de solomonari şi credinţele despre ei.
Primul om despre care putem bănui că a făcut parte din clanul solomonarilor este hiperboreanul Abaris, care zburând pe o săgeată de aur ajunge în Grecia unde pune bazele cultului lui Apollo Hiperboreul/ Zamolxe.
Este şi aici vorba de o ascensiune cerească şi de zborul deasupra norilor legată de un om, a cărui credinţă şi iniţiere era zamolxiană, după cum era şi patria sa.
Aceasta este o ascensiune cerească şi de zborul deasupra norilor legată de un om a cărui credinţă şi iniţiere era zamolxiană, după cum era şi patria sa.
Acesta este unicul personaj, despre care putem afirma cu certitudine, că făcea parte din această supra-castă a ordinului solomonarilor/şalmanilor.
Ciudat este însă altceva.
Tradiţia că solomonarii, după înfăptuirea stagiului, se retrag într-o peşteră de la marginea pământului, unde la o masă de piatră, scriu toată ştiinţa lumii.
De-a dreptul straniu, pentru că masa de piatră este identică cu masa rotundă a cavalerilor regelui Arthur, ce aştepta în centrul său Sf. Graal, şi devine şi mai straniu atunci când aflăm, că unele legende din ciclul arthurian şi graalian identifică Sf. Graal cu o carte, iar cel care deţine această relicvă, devine deţinătorul ştiinţei şi puterii globale!
Legenda arthuriană ne mai oferă o surpriză, anume că numele tatălui lui Arthur este Uther Pendragon.
De asemenea, ne mirăm şi mai mult, atunci când vedem că masa de piatră sau masa rotundă/ altarul, căci despre un altar este vorba având în vedere sacralitatea Sf Graal, îl găsim şi la Sarmisegetusa(foto centru), şi nu o dată ci de două ori, atât în Marele Sanctuar Circular, cât şi în aşa numitul Soare de Andezit, altarul circular din incinta sacră a Sarmisegetusei.
O ultimă constatare: Vlad Ţepes ca şi tatăl său erau membri ai ordinului dragonului şi apar întocmai în momentul în care Ţăra Românescă era într-o situaţie extrem de critică.
Făcând o paralelă cu denumirea de Negru Vodă, care întemeiază statul de la sud de Carpaţi, de asemenea într-un moment de necesitate, ne întrebam: nu erau aceştia parte din acei Sarabos, despre care vorbeam ceva mai devreme?
Totuşi, nu trebuie să uităm, şi aducem la cunoştiinţa cititorului că, încă se vehiculează legende despre existenţa ultimilor solomonari!
Prtima parte aici: ORDINUL SOLOMONARILOR. ENIGMĂ SAU ADEVĂR ISTORIC?(1)
Preluare: zamolxe
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Sursa: Carmen Pankau
Bibliografie orientativă:
V. Lovinescu, Dacia Hiperboreană, Ed Rosmarin, Buc
N. Densuşianu, Dacia preistorică, Ed Herald, Buc
Cornel Bârsan, Revanşa Daciei, Ed Obiectiv, Craiova
Cristina Pănculescu, Kogaion, muntele sacru al dacilor, Ed Stefan, Bucureşti
Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, Izvorul fermecat,Ed Gutinul, Baia Mare
