Orban Ludovic, progenitură de ofițer securist de origine maghiară, își compromite și tatăl și fratele, azi consilier al președintelui Johannis !
Incredibil! Un prostanac veritabil, politicianul de origine maghiara, Orban Ludovic, presedintele PNL, a promis la televizor ca va cere ca Balada Miorita sa fie scoasa din Programa scolara, fiind prea „trista” și îndemnând elevii la un fel de „non combat” in societate.
Ați mai pomenit un politician atat de „troglodit” ca acest cretinoid vopsit. Intr-un fel, un urmas perfect al parintelui sau care, ofiter de securitate fiind, și-a uitat pistolul la o amantă. Femeia speriata și derutată de frica cu spaima să nu fie arestata a returnat arma ofițerului de la poarta institutiei!? Tristetea este ca la Liceul Saguna din Brasov aceasta corcitura de Bou Apis, chiar a avut un exelent profesor de Limba si literatura Romana, o somitate pe care Bunul Dumnezeu l-a iertat de rusinea de a-l fi avut elev, decedand intre timp! Cu ajutorul unui critc literar genial sa-l „lamurim pe imbecil” cum devine cazul …cu Miorita!
Ciobanul din Miorița nu a fost omorât, mă dobitocule! Totul este viziunea Lui despre o eventualitate, care nu are loc… Dialogul ciobanului cu mioara este un monolog interior. Mioara este alter-egoul său.
George Călinescu in primul rand ne-a atras atenția că Miorița este un mit, nu o relatare despre o întâmplare concretă. Însă un sfertodoct, dar ce zic eu…”sfert”, omul e retardat autentic, ajuns politician de doi bani care a preferat să creadă, ca prostu’, că poemul descrie o… crimă adevărată de la rubrica „diverse”, mai apropiată de înțelegerea lui de corigent la Româna în Liceu… Prostul nostru a crezut că folclorul romanilor prezintă un fapt divers, cu crime ca în ziare…
De unde sa vadă prostul că în Miorița totul este simbol, metaforă și alegorie cu multiple înțelesuri abstracte, luminoase și sublime.
Ciobanul nu este un personaj concret, băi Ludovice, ci un personaj simbolic. El este un reprezentant literar al bunătății și perfecțiunii omului în general, un erou în mitologia precreștină a strămoșilor noștri, în legătură cu un ritual tradițional, sacru.
Nu este vorba de ocrimă, ci de un ritual ciobănesc de inițiere în tainele naturii și universului. Doar tu ai fost atat de prost sa confunzi mitologia cu realitatea cotidiană ce te-a condus, cu mintea ta puțină, la regretabila răstălmăcire a poemului. Erudiții lu Pește, care ne-au contestat istoria și la Trianon, contestau cu dispreț unguresc tocmai originea profundă a culturii strămoșești, crezand că străbunii noștri erau proști, incapabili de a crea metafore sau alegorii poetice.
Ei au citit Miorița cu ochelari de cal …chior, iar tot ce este luminos în Miorița, a fost văzut, întunecos și tragic. În acest fel indivizi, ca alde Orban, au prezentat o înțelegere pe dos a Mioriței, cum că ar fi vorba de o crimă murdară, că ciobanul ar fi fost fatalist, resemnat, laș, așa cum au vrut unii să ne facă să fim, ca sa ne băge pe gât concepția falsă că Miorița n-are cum fi decat dăunătoare individului și națiunii!
Mă prostovane, dăunătoare sunt teoriile celor care au pus pe seama românilor propriile lor defecte și frustrări, pe care ni le-au injectat, în ultima vreme, unii dintre cercetătorii de discutabilă respectabilitate. Adica cei care, după 1990 au cenzurat si ne-au propus să eliminăm cele mai frumoase și mai emoționante versuri din Miorița, au atacat acest poem străbun și au încercat să-l desființeze. Nu putem ști dacă „exegezele” lor răuvoitoare nu au fost o strategie premeditată de a pângări cea mai luminoasă creație a folclorului nostru.
Răstălmăcirea Mioriței aduce prejudicii identității noastre naționale si slabește încrederea în noi înșine, compromite numele de român în proprii noștri ochi, dar mai ales ai altora…
În Miorița, nici vorba, de o ucidere cu implicații juridice, ba chiar în toate textele vechi, inclusiv la clasicii noștri sau in cultura populară, orală, „lege”
este documentat numai cu sens religios și niciodată cu un sens juridic. În trecut, Miorița se cânta la zile mari, ca orice alt ritual sacru.
Cele mai vechi și mai bine păstrate variante ale Mioriței sunt colindele.
Acestea se cântă, uneori și în cor, în ograda gospodarului, ca să-i ureze trai bun și belșug în noul an. De la o casă la alta, ciobanul din Miorița primea uneori numele bărbatului care era nădejdea familiei și care astfel devine personaj în text. Țăranul respectiv poate primi rolul eroului mitologic, care ritual se unește cu natura divinizată, pentru a o reînvigora și ascultă cu mândrie ceea ce i se cântă lui.
Dacă în Miorița ar fi vorba de o ucidere adevărată, ce familie i-ar mai fi primit pe colindători să le ureze moartea bărbatului care e capul familiei?
Mioara îi spune ciobanului să-și cheme un câne, cel mai bărbătos și cel mai frățesc. Deci cel mai cel… dintre mai mulți, așa cum ni se spune de la început, că el are câini mai bărbați. Dacă ar fi fost vorba să-l apere câinii de cei doi ucigași, de ce să-și cheme numai un câine și nu toți câinii?
Nu este vorba să-l apere, e vorba de altceva. Toată acțiunea din Miorița se petrece în „peisajul lăuntric” al ciobanului.
Autorii anonimi combina „imagini” cu aceeași măiestrie derutantă ca și Petrarca ori Dante, sau alți mari autori ai literaturii culte. Mioara este o metaforă ce poate simboliza sufletul omenesc, presupune cercetatorul Victor Ravini. Într-o variantă mai veche, ciobanul cere el însuși să fie ucis de trei ori; la răsăritul soarelui, la amiază și la apus. Numai într-un ritual simbolic poate cineva să fie ucis de trei ori… El mai cere să fie îngropat de trei ori la rând, în diferite locuri.
În altă variantă, – dintre cele circa 1.000 care circulau la data culegerii variantei cea mai cunoscuta – doi ciobani îl vor omorî cu securi și cu topoară și cu bolovani de moară. In alta, cu nouă topoare… În Baltagul lui Sadoveanu era suficient un singur baltag…
În Miorița nu poate fi vorba de o ucidere reală, ci de o punere în scenă. Moartea, îngroparea și nunta cosmică a ciobanului se repetă simbolic, în colinde la început de an, de la o casă la alta, în unele variante la Sf. Ilie și ori de câte ori textul este rostit sau citit, la fel ca atunci când apostolul Pavel spune că el moare în fiecare zi, pentru a se uni cu Dumnezeu.
Multe alte personaje celebre din civilizația altor popoare au efectuat experiențe psihologice de acest fel și sunt bine analizate de știința religiei. La fel și ciobanul nostru folosește aceeași alegorie a morții și a nunții cosmice, binecunoscută în istoria literaturii universale și în fenomenologia religiilor. El moare simbolic pentru a se uni cu divinitatea adorată, zeitatea feminină din ceruri sau care în alte variante apare pe munte împodobită cu simboluri solare și lunare. Este vorba de o hierogamie, adică bineștiuta nuntă a sufletului omului cu o divinitate cerească.
